Biserica Aroneanu

,, Nu mai înfricoşaţi lumea cu iadul, popi nemernici și medievali ! ”

Am scuturat puțin cutia cu draci din falșii creștini. Ăia care mereu caută scuze pentru a fi robi trupului, cărnii, plăcerii, păcatului.

Toți suntem îngrozitor de păcătoși, dar esențial e să recunoaștem. Să spunem răului rău. Dacă căutăm rațiuni mizeriei, scuze păcatului, argumente pentru propria noastră nimicnicie, ne afundăm tot mai mult în smârcurile lui Adam.

Tot timpul găsești oameni vicleni cu ei înșiși care edulcorează iadul, albesc pe draci, minimalizează despărțirea de Dumnezeu.

Dacă scrii de crima avortului, sar că e alegere, sărăcie, lipsă de viitor, neputință, libertatea de a ucide.

Dacă scrii de post, apar sclavii pântecelui. Să nu mănânci carne din aproapele. Poți fi Sfânt cu ciozvârta în gură și cu plăcerile cărnii în fața Crucii lui Hristos. Fiecare face ce vrea. Etc.

Dacă vorbești de desfrânare, apar cei ce zic: e doar iubire, e natural, e frumos, mai omorâm câțiva prunci și Raiul ne așteaptă.

Toate virtuțile creștine sunt parazitate de acest cancer al minimalizării, scuzelor, sincretismului mizerabil, orientalismelor care te trimit direct în iad.

A, scuze. Nu mai înfricoşaţi lumea cu iadul, popi nemernici și medievali.

Pr. Lect. Dr. Ioan Istrati

Frescă de pe zidul bisericii Sfântul Nicolae - Copou - Iași

Cine dorește să participe la o împreună rugăciune din Psaltire?!
Câte o catismă pe zi indiferent de oră, doar cu inima primitoare de Cuvînt. Începem cu catisma care ne este rânduită, apoi în fiecare zi cu următoarea. Astfel se repetă de două ori și se termină în sâmbătă Floriilor.
Cu luare aminte să ajungem să ne spovedim și cu binecuvântare să ne împărtășim.
Dacă cineva nu poate citi catisma în ziua respectivă, să roage pe cineva din casă, sau mă anunță pe mine să nu se rupă rugăciunea a toată Psaltirea într-o zi.
Să avem un post binecuvântat și ușor cu inima sa fie!!

Învățați-vă copiii să-și ceară iertare

De la vârsta de şapte ani, (...) copilul se consideră deja răspunzător de greşelile lui. Din acest moment, haina lui duhovnicească începe să se întineze de păcate.

Noi ne străduim să cultivăm în copil curăţia trupească. Dar, fără îndoială, o importanţă majoră are cultivarea în el a curăției duhovniceşti ‒ nevoia de a spăla fiecare păcat, fiecare pată de pe haina lui duhovnicească prin Taina Spovedaniei, care precede de obicei Taina Împărtăşaniei.

O obişnuinţă bună este strângerea „capitalului” duhovnicesc, din „procentele” căruia te poţi întreţine o viaţă întregă. Iar dacă copilul se va obişnui să ceară iertare chiar de la început pentru orice greşeală, mai întâi de la părinţi şi de la cei apropiaţi, iar de la şapte ani în timpul spovedaniei, sufletul lui se va păstra curat până la sfârşitul vieţii. Din momentul când va învăţa să scrie, copilul va fi obişnuit să-şi noteze păcatele, pentru ca spovedania lui să fie completă.

În adolescenţă, copiii pot să se împărtăşească (şi să se spovedească) mai rar, dar după putinţă măcar o dată pe lună şi la marile sărbători.

Din N. E. Pestov, Cum să ne creștem copiii: calea spre desăvârșita bucurie, Editura Sophia, București, 2005, p. 40-41