George Buricea

O medalie obținută încă din primul meu sezon aici. Felicitări tuturor celor implicați, de la jucători și staff până la conducătorii clubului și toți cei care susțin financiar această echipă.

Dincolo de performanța echipei, cea mai mare bucurie a mea este sala arhiplină care a creat o atmosferă incendiară. Sunt foarte fericit și mândru de jucătorii mei și de ce am reușit împreună pentru acest oraș. Promitem că nu ne vom opri aici.

Sezonul se apropie de final, iar gândul meu zboară la începutul lui, atunci când am fost primit la aeroport cu mesajul din ultima poză. L-am păstrat visând că o să pun cândva o medalie lângă el. Așa s-a întâmplat și sper că nu va fi singura. Bravo, Timișoara! ⚪️🟣

Handbalul este despre pasiune și dorință de victorie. În tensiunea meciului de la Vaslui, am avut o discuție aprinsă cu Nikolic și l-am împins (atenție, NU l-am lovit!) pentru a se aşeza pe bancă.

Acest gest a fost interpretat greşit ca fiind o lovitură, iar cea mai bună dovadă că nu a fost așa este faptul că Nikolic a mai jucat încă 15 minute după acel moment.

Faza a fost revăzută de mai multe ori de către observatorul de joc și s-a dovedit ca nu a fost nicio lovitură cu pumnul, așa cm eronat s-a spus în presă.

Sunt un om vulcanic, dar nu sunt un om violent.
A fost un moment mai tensionat și ar fi trebuit să-l gestionez cu mai mult calm, însă repet pentru ultima oară: nimeni nu a lovit pe nimeni. Mulțumesc.

Nu aș fi venit aici dacă nu aș fi crezut cu toată convingerea în potențialul acestui proiect. Nu mă înham la o muncă atât de grea dacă nu știu că merită și că putem construi ceva mare.

Cu o filosofie clară bazată pe unitate, disciplină și spirit de echipă, îmi doresc să transform vestiarul Timișoarei într-o familie. Am demonstrat deja, atât la Constanța, cât și la națională, că performanța se construiește în primul rând datorită grupului.

Avem nevoie de suporteri. De o sală plină. Jucăm pentru acest oraș și avem nevoie de energia lui. Fiecare meci de acasă trebuie să fie o experiență trăită împreună. Numai așa ne putem ridica.

Pentru mine, trecutul nu contează. Nu e vorba despre cine unde a fost înainte de asta, ce a făcut sau unde a jucat/antrenat. Contează doar ce facem de acum înainte. Suntem profesioniști.

Ne aflăm aici pentru că iubim acest sport, dar și pentru că din asta ne câștigăm existența. Și tocmai de aceea, trebuie să ne dăm toată energia, zi de zi, pentru echipă, pentru noi înșine, pentru Timișoara.

Am venit aici cu tot sufletul, iar obiectivul este clar: să ducem Timișoara în vârful handbalului românesc. Ne vedem la sală!