Play with Mia and Eva

Ne distram frumos în parc apoi, într-un un moment de liniște, Eva mă intreabă din neant: "Mami, de ce X și Y (fete de la grădiniță) vorbesc așa de urât cu mine?" (Deși nu a mai fost la grădiniță de 3 saptămâni subiectul a rămas proaspăt în mintea ei).

Din păcate ne-am confruntat cu bullyingul la grădiniță în ultimele 4-5 luni. Acum 1 an jumate când citeam cartea lui despre bullying mi se părea departe momentul când vom avea nevoie de ea ... dar, la nici 4 ani, din păcate a trebuit să recitim cartea și să învățăm amândouă din ea.

Nu îmi dau seama de ce apar astfel de situații la vârste atât de mici dar cert este că dor ... mă dor și pe mine când o văd pe Eva suferind.

Cred că părinții trebuie să facă front comun cu educatorii ca să putem corecta, dacă nu chiar evita astfel de situații. Clar, educația începe de acasă și continuă în sistemele educaționale private sau de stat. Nici Educatorii și nici părinții nu pot lucra singuri în corectarea unor astfel de comportamente. Ei au nevoie de colaborare. Comunicare deschisă și colaborare.

Eu am încercat să o învăț pe Eva să nu asculte jignirile, să își cunoască adevărata valoare indiferent de ce zic cei din jur, să se țină la distanță și pe poziție, să se apere și să apeleze la ajutor, fără a da neapărat vina pe copiii respectivi. M-a durut fiecare mărturisire de-a ei despre cm o necăjesc unii copii. Văd că totuși nu a încetat să se mai apropie de copii noi, să se joace frumos cu ei, chiar să aibă grijă de ei, în ciuda experiențelor negative.

Sunt tare curioasă dacă voi v-ați confruntat cu situații de bullying la 3-4 ani ai copiilor.

Am dat peste o serie de cărți cartonate, cu povesti clasice, frumos ilustrate și aerisite, potrivite pentru degețelele curioase ale celor mai mici: 1-3 ani. ❤
Eu i-am luat Evei cartea Bucle aurii și cei trei urși și i-a plăcut tare mult! ❤

Găsiți cartea la reducere:
ℹ Editura Litera: https://bit.ly/3H5Gz30
ℹ Elefant.ro: www.bit.ly/3H8UGVo

Colecția conține:
🔸️Motanul încălțat
🔸️Bucle aurii și cei trei urși
🔸️Cenușăreasa
🔸️Scufița roșie

A crescut. E din ce în ce mai independentă. Nu mai prea stă lipită de mine. Se simte în largul ei și cu alții. Își testează limitele din ce în ce mai mult. A prins încredere în ea. Se desprinde ușor-ușor de mine. Sunt tare mândră de ea, dar mă încearcă un gând de grijă: o fi pregătită? Se va descurca singură?

Vreau doar să stau la juma de metru în spatele ei, fără să o ating, doar ca să mă asigur că e bine. Ea știe deja că miscarea mea e o falsă libertate și-mi spune: "mami, tu stai acolo" (adică departe) în timp ce ea explorează depărtându-se.

15 ani mi se derulează în fața ochilor într-o secundă și o văd plecând acasă. Același gând îl am: o fi pregătită?

Mă liniștesc, o privesc, o admir. Îmi dau seama că trebuie să treacă prin asta singură. Face parte din maturizare. Eu stau pe loc, sunt acolo pentru ea, când vrea să vină la mine ca să-și încarce bateriile și să-și continue drumul/ explorarea.

A crescut. Am crescut si eu.
Multumesc!