Brumar Publishing House

Ne vedem și mâine, la Bookfest - Salonul Internațional de Carte.

„Timișoara medievală și Timișoara otomană

Cel puțin până în perioada angevină, existența unor fortificații în zona Timișoarei, precum și a unor așezări umane este foarte dezbătută. Desigur că în regiunea noastră au existat așezări rurale construite de popoarele care au stăpânit zona: dace, trace și romane. Potrivit istoricilor, Banatul este străbătut de la nord la sud de trei valuri uriașe de pământ, construite probabil de către romani. Unul dintre ele trece chiar prin Timișoara. Cercetările au arătat că acesta apare pe hărțile făcute în secolele XVIII și XIX. Singurul loc din împrejurimi unde astăzi mai poate fi zărit este satul Cerneteaz. Acolo, ochiul atent va desluși un val înalt de pământ, astăzi înverzit, înalt de 1,8 metri și lat de 10 metri, care străbate așezarea chiar pe mijlocul ei. În perioada în care au fost ridicate aceste valuri geograful Ptolemeu menționează pe faimoasele sale hărți o localitate pe nume Tibiskon, aflată pe teritoriul Banatului. Stabilirea existenței unei așezări din perioada aceea care să coincidă cu limitele geografice ale Timișoarei este însă o afacere destul de delicată

Primul document verificabil care amintește de existența comitatului Timiș și probabil a unei cetăți datează din anul 1177. Pe atunci, toate comitatele medievale bănățene, Cenad, Caraș, Cuvin, Torontal, își împrumutau numele de la cetatea administrativă a regiunii. Astfel, în următoarele secole, așezarea va fi denumită Timișoara. Este de pe atunci un important sediu administrativ, fiind construită cu fortificații din pământ.”

(fragment din O scurtă istorie a Timișoarei până la 1716, Cristian Vicol)

În ultimele zile, Editura Brumar a participat la două conferințe dedicate unor teme de actualitate, reunind prezentări inedite despre antisocialitate și nașterea existențială, alături de lansări de carte și întâlniri cu publicul.

Cu această ocazie, am lansat seria Entia la Sighișoara și Timișoara, un proiect editorial dedicat reflecției interdisciplinare și dialogului asupra condiției umane.

Conferința din acest an de la Timișoara s-a desfășurat sub titlul „Sunt și e bine că sunt”, având ca temă Nașterea existențială – trăirea valorii fundamentale, oferind un cadru de reflecție și dialog asupra sensului existenței și al devenirii umane.

„Mă leagă enorm de multe lucruri de acest oraș și nu consider deloc că eu am dat Timișoarei mai mult decât Timișoara mi-a dat mie. Este întotdeauna simplu să spui că a fost ușor acest drum spre pisc, mai cu seamă dacă cineva a devenit un fel de legendă. Ei bine, nimeni nu a fost parașutat pe acel pisc, el a trebuit să urce și acest urcuș, în general, și în cazul meu în special, a fost un urcuș lung, dureros, cu multă sudoare, cu multă transpirație, cu multă pierdere de sânge, cu multe înfrângeri, cu multe obstacole. Se spune că cu cât obstacolele sunt mai multe într-un drum pe care trebuie să-l parcurgem cu atât ajungem mai departe. Nu prea sunt de acord cu acest aforism, dar, în cazul meu, cred că este corect. Eu nu știu dacă fără injecțiile culturale, muzicale, vocale, de cultură pe care le-am primit aici, într-un timp negru, într-un timp în care am trăit apăsați și în care am căutat întotddeauna luminarea prin artă, prin teatru, prin operă, în acești ani petrecuți în acest oraș, aș fi avut capacitatea intelectuală și capacitatea sufletească să ajung acolo unde, printr-un destin fericit al soartei, am ajuns.”

Fragment din Ioan Holender. De la Viena la Timișoara (Cornel Ungureanu, Vasile Bogdan)