Musiu

a pereților groși de cărămidă și îndepărtarea adițiilor de prost gust au dat naștere unui spațiu incredibil de cald. După câteva luni Musiu s-a mutat în casă mare, boierească, cu tâmplărie și teracotă art nouveau. A urmat o restaurare în toată puterea cuvântului, de la parchetul masiv, canate siluite cu trei-patru straturi de vopsele, detalii de alamă scoase la iveala…
De scurtă vreme Musiu și-a găsit, în sfarsit, locul, îl aflăm de-acum într-o casă mare, cu grădină de 800 mp. Oaspeții stimabilului vin ACASĂ, mansarda, livingul, veranda casei ori grădina cu viță de vie, migdali, măslini, dafini, leandri, zmeură, smochin și plante aromatice întregind și rotunjind frumos senzația. Printre cărți, picturi, elemente din mitologie și lumini difuze, scaune vechi ori contemporane, de designer, la masă cu Edith Piaf, Louis Armstrong, Ella Fitzgerald, E.S.T., Thelonius Monk ori Romica Puceanu și Dona Dumitru Siminică, prânzul ori cina se transformă în povești cu bun și bine. Și aici începe povestea:
Musiu este un personaj. Câteodată e rupt, parcă, din secolul trecut. Desuet și mare amator de plimbări pe străduțe pierdute, își așteaptă oaspeții în fiecare zi, la prânz ori cină, cu bucate simple, cu gust. Ascultă jazz și trimite scrisori timbrate, e mare colecționar de pânze și fotografii, adoră pelicula de celuloid și e un adevărat iubitor de finețuri. Aceasta ar fi o sumară și lirică descriere a personajului, vraiment un artist, un cultivator de frumos. Însă dumnealui este totodată și un bun organizator, metodic și precis: Musiu se preconizează a fi un creuzet, o intersecție ori o fermă de idei. Așadar, aici se sublimează idei frumoase în diferite formule, la anumite temperaturi și cu anumiți companioni de reacție, întru a redobândi frumusețea uitată a vieții.