Missio Dei

Dragi doamne si domnișoare,
În agitația care ne copleseste viata, vă invităm ca în preajma sărbătorilor să ne odihnim sufletul și să-l pregătim pentru venirea Bucuriei — nu doar în casă, ci și în inimă.
”Străluciri de iarnă” este un atelier de Crăciun, unde vom lucra cu mâinile, dar mai ales cu inima.
Vom crea decorațiuni simple și pline de sens, în timp ce redescoperim frumusețea gesturilor mărunte, a recunoștinței și a legăturii dintre noi.
Este o întâlnire de suflet între femei care știu că adevărata sărbătoare se naște în pace.
Haideti sa ne oprim un moment și să lăsam bucuria să se așeze blând în noi!
13 decembrie între 16:00-18:00 ” Străluciri de iarnă” la Missio Dei, cu ceai , cozonac si conectare la sarbătoare😊
Inscrieri la:0743289000
Cost materiale 65 lei

2025 Forumul Român de Conducere, Rețeaua de Conducere biblică. Pentru detalii, accesează https://roleadership.org/reteaua-de-conducere-biblica

Această lucrare construiește o teologie biblică coerentă a schimbării în bine, demonstrând că transformarea profundă a ființei umane nu este un simplu proces de adaptare exterioară sau de ajustare morală, ci o renaștere a întregului om prin harul, pocăința și lucrarea Duhului Sfânt.

Schimbarea în bine începe cu o convertire a minții (metanoia), o reevaluare radicală a raportării la valori, realitate, Dumnezeu și semeni. Din acest moment, credinciosul parcurge un proces „ireversibil” , cu etape clare: conștientizarea nevoii de schimbare, decizia, acțiunea concretă (prin discipline spirituale și fapte bune), mentenanța vieții noi și recunoașterea obstacolelor (ambivalență, superficialitate, apostazie).

Transformarea creștină este susținută de colaborarea dintre harul lui Dumnezeu și voința personală, dar și de contextul vital al Bisericii, unde schimbarea devine comunitară, transgenerațională și misionară. Credința vie, pocăința curată și apartenența la comunitatea creștină sunt esențiale pentru ca maturizarea să fie autentică și durabilă.

Procesul nu este liniar sau instantaneu, ci are nevoie de perseverență, disciplină spirituală, răbdare, răstignirea orgoliului, contemplarea modelului lui Cristos și revenirea constantă la mijloacele harului. Schimbarea devine, astfel, destin, chemare permanentă, dar și sursă de impact pentru familie, biserică, cultură și societate.

În esență, această teologie a schimbării arată că omul, în ciuda limitărilor sale, poate fi re-creat după chipul lui Cristos, fiind chemat la o existență nouă, la o misiune de slujire și la o viață care transcede sinele pentru a construi Împărăția lui Dumnezeu încă de aici și acum. Schimbarea în bine practicată, susținută și transmisă devine dovadă vizibilă a întâlnirii reale cu Harul, făcând istoria sfinților și a comunităților – istoria adevăratei schimbări umane – nu doar posibilă, ci inevitabilă în Cristos.

Call now to connect with business.

(continuare)

Afirmarea unicității lui Isus ca Fiu al lui Dumnezeu

Contemporanii lui Isus au înțeles clar că El pretindea să aibă un fel de relație specială cu Dumnezeu – o afirmație considerată eretică, blasfemiatoare și periculoasă de către iudei. În Ioan 19, Pilat, un oficial roman neliniștit, L-a examinat pe Isus și apoi a încercat să minimalizeze gravitatea acuzațiilor aduse împotriva Lui. Drept răspuns, „Iudeii au insistat: «Noi avem o lege, și, după Legea noastră, El trebuie să moară, pentru că S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu»” (Ioan 19:7).

Poate că tu dorești să citești Evanghelia după Ioan din propriile motive și poate că vrei să înțelegi expresia „Fiul lui Dumnezeu” ca pe un mod luminat de a spune că toți suntem fii și fiice ale lui Dumnezeu. Poți face asta. Trăim într-o țară liberă. Dar trebuie să înțelegi că Isus nu a folosit această expresie în acest fel și nici contemporanii Lui nu au înțeles-o astfel. Poți trăi într-o lume construită de tine, care te face să te simți confortabil, dar dacă vei decide să cercetezi onest faptele, vei descoperi că Isus a vorbit despre Sine ca Fiul lui Dumnezeu într-un sens absolut unic și că contemporanii Lui au înțeles acest lucru foarte clar.

De aceea Ioan pune expresia „Fiul lui Dumnezeu” în paralel cu „Hristos” în Ioan 20:31: „Dar acestea au fost scrise pentru ca voi să credeți că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, și, crezând, să aveți viața în Numele Lui.”

Nu înțelege greșit acest limbaj al „filiatiei”. Isus nu a folosit acest limbaj pentru a sugera că El este secundar sau creat de Tatăl. L-a folosit exact invers – pentru a Se asocia pe Sine cu Dumnezeu în însăși natura Lui, ca și cm ar spune: „Eu sunt de aceeași esență, de aceeași substanță, ca Dumnezeu.”

Vedem aceasta mai ales în afirmațiile celebre „Eu sunt” din Evanghelia după Ioan: „Eu sunt adevărata viță” (Ioan 15:1, 5), „Eu sunt Păstorul cel bun” (Ioan 10:11, 14), „Eu sunt Ușa” (Ioan 10:7, 9), „Eu sunt calea, adevărul și viața” (Ioan 14:6) și altele. Toate acestea ar fi făcut mintea evreiască să-și amintească de cuvintele lui Yahweh către Moise la rugul aprins: „Eu sunt Cel ce sunt” (Exod 3:14).

Și observă ce spune Isus la finalul unei discuții aprinse: „Adevărat, adevărat vă spun: mai înainte ca să fi fost Avraam, Eu sunt!” (Ioan 8:58). Oamenii care L-au auzit știau exact ce spune. Îți dai seama din reacția lor: „La auzul acestor vorbe, au luat pietre ca să arunce în El; dar Isus S-a ascuns și a ieșit din Templu” (Ioan 8:59).

Chiar dacă criticii academici de astăzi sau prietenii noștri musulmani neagă acest lucru, putem auzi ceea ce au auzit acei iudei evlavioși atunci: Isus pretindea că este Dumnezeu. El pretindea că este Același care S-a descoperit israeliților din Vechiul Testament ca „Eu sunt”.

(Secțiune din articolul Mark Dever intitulat Dumnezeu sau "Fiul lui Dumnezeu", postat cu permisiunea editurii Crossway)