Salvatorieni

DUMINICA A 3-A DIN POSTUL MARE - LECTIO DIVINA

1. lectio

In 4,5-15.19b-26
În timpul acela Isus a venit într-o cetate din Samaría numită Síhar, aproape de ţinutul pe care Iacób i-l dăduse fiului său Iosíf. Acolo era fântâna lui Iacób. Atunci, obosit fiind de călătorie, Isus s-a aşezat la fântână. Era pe la ceasul al şaselea.
A venit o femeie din Samaría ca să scoată apă. Isus i-a spus: „Dă‑mi să beau!”. Discipolii lui plecaseră în cetate ca să cumpere de mâncare. Aşadar, femeia samariteană i-a zis: „Cum, tu, care eşti iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt o femeie samariteană?”. De fapt, iudeii nu aveau legături cu samaritenii. Isus a răspuns şi i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu şi cine este acela care îţi spune: «Dă-mi să beau!», tu ai fi cerut de la el şi el ţi-ar fi dat apă vie!”. Femeia i-a spus: „Doamne, nici nu ai cu ce scoate apă, iar fântâna este adâncă; de unde, deci, ai apa vie? Nu cumva eşti tu mai mare decât părintele nostru Iacób, care ne-a dat fântâna şi au băut din ea el, fiii lui şi turmele lui?”.
Isus a răspuns şi i-a zis: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi sete din nou, dar cine va bea din apa pe care i-o voi da eu nu va înseta niciodată şi apa pe care i-o voi da eu va deveni în el izvor de apă care ţâşneşte spre viaţa veşnică”. I-a zis femeia: „Doamne, dă-mi această apă ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin aici să scot!”.
„Doamne, văd că tu eşti profet. Părinţii noştri l-au adorat [pe Dumnezeu] pe muntele acesta, iar voi spuneţi că la Ierusalím este locul unde trebuie să-l adore”. Isus i-a spus: „Femeie, crede-mă că a venit ceasul când nu îl veţi adora pe Tatăl nici pe muntele acesta, nici la Ierusalím! Voi adoraţi ceea ce nu cunoaşteţi. Noi adorăm ceea ce cunoaştem, pentru că mântuirea vine de la iudei. Însă vine ceasul – şi acum este – când adevăraţii adoratori îl vor adora pe Tatăl în duh şi adevăr, căci şi Tatăl astfel de adoratori îşi caută. Dumnezeu este duh şi cei care îl adoră, în duh şi adevăr trebuie să-l adore”. Femeia i-a zis: „Ştiu că vine Mesia, care este numit Cristos. Când va veni, el ne va învăţa toate”. Isus i-a zis: „Eu sunt, cel care îţi vorbesc!”.

Explicații:
Întâlniri la fântână au un rol important în relatările patriarhilor. Atât pentru Isaac cât și pentru Iacob șotiile potrivite au fost găsite la câte o fântână. Mai ales în zonele aride o fântână înseamnă viață. Darul lui Isus Cristos este viață în abundență, viață care depășește viața trupească.
Și în privința locurilor de cult, Isus nu declară un loc mai bun sau mai puțin bun decât altul, ci aduce în evidență că dispoziția interioară contează, deci relația spirituală cu Dumnezeu este mai importantă decât un loc de pelerinaj pe pământ.

2. meditatio

- În viața pământească avem nevoie de lucruri materiale (și Isus cere apă de la Samariteancă), dar acestea au o semnificație limitată. Cum putem să evităm ignorarea lor, dar și supraestimarea lor?
- Am simțit vreodată abundența de viață care vine de la Dumnezeu? În ce situație?
- Ce importanță au locurile de pelerinaj pentru mine? Mă ajută să mă îndrept spre Dumnezeu, sau prezența mea la astfel de locuri au o valoare în sine?

3. oratio
Dumnezeule, vrednic de adorația oamenilor, Tu ești Duh, Tu ești viață, Tu ești iubire. Ne este dor de plinătatea Ta. Dar de multe ori căutăm împlinire în locuri sau circumstanțe care nu pot să ne ofere ce dorim fierbinte. Plăcerile pământești sunt trecătoare. Acest fapt nu este un motiv să le disprețuim, dar să le relativăm. Prin aceste zile de post și de pregătire ajută-ne să ne eliberăm de fixare pe realitățile lumești și să așteptăm fericirea noastră doar de la Tine. Bucuria adevărată tot prin ființe și situații imperfecte vine la noi, dar nu din cauza că noi am organizat și manipulat ca să fie după voința noastră, ci pentru că așa s-întâmplat ca și un cadou pentru noi, un cadou de la Tine. Ție să fie mărire în veci. Amin.

4. contemplatio
Ce crezi ce este „adorație în duh și adevăr” comparativ cu o adorație care nu împlinește această calitate?

5. actio
Retrage-te într-un loc unde nu te deranjează nimeni (nu neaparat o biserică) și să stai în fața lui Dumnezeu timp de 15 minute fără să te gândești la rugăciuni pe care le cunoști, fără să te rogi pentru cineva, doar să cauți prezența lui Dumnezeu.