Pneumocontrol

Manifestările alergice sunt cauzate de expunerea pe tot parcursul anului la alergeni, de aceea este recomandat, ca în urma consultului alergologic, să se elaboreze recomandări conform cărora pacienții să limiteze expunerea la astfel de alergeni.

Tratamentul alergiilor pe tot parcursul anului include trei tipuri diferite de intervenție:

Măsuri de evitare a alergenilor și de control al mediului
Managementul farmacologic
Imunoterapie

O formă veche de terapie – imunoterapia specifică:

imunizare împotriva febrei fânului(1900)
desensibilizare(1907)
hiposensibilizare(1922)
injecție cu alergeni(din 1998)
imunoterapie specifică(din 2000)

Principiul imunoterapiei alergen-specifice:

Tratament ce constă în administrarea repetată de cantități crescânde de alergen până la obținerea așa-numitei doze de menținere(doza maximă).

Doza de menținere: doza individuală de alergen pe care o va administra pacientul pe o perioadă lungă de timp(între 3 și 5 ani), fără efecte secundare.

Tratament prelungit: administrarea repetată a dozei maxime.
Scopul tratamentului: diminuarea evidentă a sensibilității împotriva alergenului administrat, lipsa definitivă sau pe perioadă lungă a simptomatologiei alergice. Limitarea consumului de medicamente simptomatice.

Decisivă pentru succesul unei imunoterapii specifice cu alergeni este doza de alergen obținută cumulativ pe o perioadă lungă de timp.

Mai multe informatii puteti afla accesand:: https://www.pneumocontrol.ro/pagini/alergii/index.html

Oxigenoterapia sau terapia cu oxigen reprezintă o metodă de ameliorare a stărilor de hipoxie (condiție patologică, caracterizată prin aportul unei cantități insuficiente de oxigen la nivelul țesuturilor din organism), frecvent utilizată în cadrul programelor de prim-ajutor acordate în cazul stopului cardio-respirator sau în alte afecțiuni severe, care are rolul de a creşte concentrația de oxigen în aerul inspirat.

În termeni medicali, oxigenoterapia reprezintă administrarea de oxigen în concentrații mult mai mari decât cel prezent în aerul atmosferic(20,9%), având drept scop corectarea deficitului de oxigen apărut la nivelul țesuturilor, definind starea patologică de hipoxie tisulară. Se indică administrarea oxigenoterapiei în condițiile în care PaO2 este sub 60 mmHg iar saturația în oxigen a sângelui arterial este sub 90%, parametrii care definesc termenul de hipoxemie (element definitoriu pentru insuficența respiratorie).

Mai multe informatii puteti afla accesand : www.pneumocontrol.ro

Bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC) este o boală cronică, frecventă(4-10% din populație), care poate fi prevenită și tratată(nu vindecată). Se caracterizează prin simptome respiratorii persistente(respirație dificilă, tuse, scăderea capacității de efort) și limitare a fluxului de aer, datorate alterărilor căilor respiratorii inferioare și / sau alveolare, cauzate de obicei de o expunere semnificativă la particule sau gaze nocive. Mai trebuie precizat că boala se agravează progresiv, ireversibil, iar evoluția este marcată de apariția exacerbărilor(acutizări) care antrenează un declin funcțional complex(respirator, cardio-vascular, muscular, cognitiv) şi care pot pune în joc prognosticul vital. Condițiile patologice care determină această boală sunt multiple, dar se rezumă la 3 categorii principale: emfizem, bronșită, elemente de astm,

Este a 4-a cauză de mortalitate în lume. Dar ținând cont că mai mult de 50% dintre adulții cu funcție pulmonară scăzută nu conștientizează situația, asta ne spune că numărul suferinzilor de BPOC și a mortalității aferente este cu mult mai mare. Deși există variații teritoriale semnificative la nivel de mapamond, incidența medie ar fi de 9,34% printre bărbaţi și 7,3% la femei, cu o creștere mai accelerată la acestea din urmă; afectează preponderent persoanele ce au depăşit vârsta de 40 ani.

Mai multe informatii puteti afla accesand pagina de internet: www.pneumocontrol.ro

Astmul bronsic

Astmul este o afecțiune caracterizată prin îngustarea căilor aeriene inflamate, datorită edemului (umflării) mucoasei care căptușește interiorul lor și a prezenței unei cantități excesive de mucus la acest nivel. Aceasta face ca respirația să fie greoaie și să declanșeze tuse, un zgomot șuierător în timpul expirului și senzația de respirație dificilă.
Simptomele și semnele astmului sunt reprezentate de:
• Dificultăți în respirație
• Discomfort toracic sau durere
• Respirație șuierătoare în timpul expirului(mai ales la copii)
• Dificultăți de adormire sau treziri nocturne datorate acceselor de tuse, lipsei de aer sau respirației șuierătoare
• Crizele de tuse și respirație șuierătoare pot fi declanșate sau agravate de infecții virale ale tractului respirator, cm ar fi de exemplu: răceala obișnuită, guturaiul sau gripa.
Agravarea astmului(criza de astm) poate fi anunțată prin anumite semne, cm ar fi:
• Simptomele obișnuite de astm devin mai frecvente și mai supărătoare
• Îngreunarea respirației, evidențiată prin scăderea valorilor debitului de vârf(PEF), măsurat cu ajutorul unui aparat de monitorizare a funcției plămânului(peak flow-metru)
• Nevoia de a folosi medicația de salvare mai des
Simptomele astmului variază de-a lungul timpului și de la o persoană la alta. Simptomele de astm se pot agrava rapid în decurs de câteva ore sau chiar minute datorită îngustării severe a căilor aeriene, ducând la apariția unei crize de astm de intensitate variabilă. Criza de astm, uneori se rezolvă doar prin folosirea medicației de salvare, alteori necesită medicație suplimentară sau chiar spitalizare. O criză de atm severă poate fi amenințătoare de viață, însă, doar în rare cazuri duce la deces.

Mai multe informatii puteti afla aici: https://www.pneumocontrol.ro/pagini/astm/index.html