Discuri de Top

IN MEMORIAM Laura Stoica și ,,...Nici o stea” la Discuri de Top, cu Alexandra Cuza

După succesul obținut cu „Focul” din 1994, al doilea album al Laurei Stoica vine cu o abordare mai echilibrată și mai bine închegată din punct de vedere muzical și tematic.
Lansat în 1997 și produs de Iulian Vrabete și Calavis Music, albumul reunește o echipă solidă de muzicieni profesioniști, ceea ce se reflectă în sound-ul coerent și bine lucrat.
Trupa Laurei Stoica însemna atunci: Iulian Vrabete – chitară bas, backing vocals, producție; Eugen Mihăescu – chitară, backing vocals; Vlady Cnejevici – claviaturi, backing vocals; Răzvan Lupu „Lapi” – tobe, iar printre colaboratori s-au numărat Nicu Damalan – chitară și regretații Alin Constanțiu – saxofon, Marius Bațu și Mihai Coman la backing vocals.

„...Nici o stea” rămîne un reper important în muzica românească a anilor ’90 (și nu numai), dar și o dovadă clară a valorii artistice a Laurei Stoica. Dincolo de succes, premii sau albume, adevărata ei valoare stă în felul în care a reușit să transforme emoția în muzică și muzica în emoție pentru cei care au ascultat-o cu adevărat. Timbrul ei inconfundabil, sensibilitatea și autenticitatea pe care le-a păstrat pînă la final au făcut din Laura Stoica mai mult decît o artistă: un simbol al pop-rock-ului românesc. Deși a plecat mult prea devreme, ea continuă să existe prin bucuria pe care încă ne-o oferă muzica ei...

Un pios omagiu adus Laurei Stoica și lui Mugurel Vrabete, doi artiști uriași ai muzicii românești, care au lăsat în urmă o moștenire artistică de neuitat...

💔

Am rămas doar noi... - JUPÂNU' Primăvara a început fără tine, Mugurel Vrabete… Am rămas doar noi. Mai triști și mai singuri, așa cm rămînem de fiecare dată cînd pleacă un om bun și valoros, pe care, fie că l-am cunoscut sau nu, l-am apreciat și l-am admirat. Și-n cazul meu, Holograf e pură nostalgie. Totuși,...