GROTA RECE

rădacinilor şi crengilor copacilor, precum si de vechea grotă în care era amenajată inițial o cofetărie... Aceasta din urmă avea drept scop să creeze elementul surpriză cu ocazia plimbării vizitatorilor în zona în care a fost amplasată, dar avea tot odata şi un caracter utilitar. Grotele, foarte des utilizate în grădinile Renaşterii, în mare parte, datorită terenurilor foarte denivelate ale parcurilor, erau compuse din zone stâncoase, cu o vegetaţie specială, asigurând ineditul. O astfel de grotă a fost amplasată la intersecţia pârâului Trivale cu drumul principal, ea servind atât ca element decorativ, cât şi ca un frumos şi cochet băruleţ cu mese în aer liber. Ea era construită din piatră brută, combinată cu mozaicuri din piatră de râu, iar vegetaţia care o îmbraca pe alocuri este formată din iederă. Primul document care atestă existenţa Parcului Trivale datează din mai 1899, atunci când oficialităţile, împreună cu locuitorii, decid sa transforme o parte din mult circulata padure Trivale, aflată la marginea oraşului, în parc pentru agrement. Pentru aceasta, Primăria s-a adresat contelui Thedeus Graf Lubenschi din Austria în vederea cumpărării unor arbori ornamentali care să fie plantaţi în parc. Dintr-o adresă din 16 martie 1902 către conte aflăm că s-au comandat: 25 bucăţi brad, 1.000 bucăţi pin de Austria, 100 pini rigidă, 25 pini cembra, 100 pini albi, 100 molizi, 20 măslini sălbatici şi 100 bucăţi paltin. La 20 iunie 1890 scriitorul Alexandru Odobescu a vizitat schitul, traversând pădurea şi a constatat:

"drumul e prea frumos prin vale şi străbate în multe rânduri râuleţe"



Nicolae Iorga, în mai multe rânduri vizitator al oraşului, scria:

"Afară de grădina din centru, Piteştii au una dintre cele mai frumoase plimbări din ţară. Pe o şosea bine întreţinută, te ridici printre chioşcuri cochete … spre schitul Trivale …"

Pentru mărirea suprafeţei parcului, in anul 1903, arhitectul peisagist E. Redont a făcut un plan de înfrumuseţare a parcului iar primăria a cheltuit însemnate sume de bani cu “exproprierea pentru utilitate publică” a unor terenuri particulare pe care le-a cumpărat. Ulterior această podoabă verde a oraşului primeşte din partea Ocolului Silvic Piteşti, cu aprobările de rigoare ale statului, încă 4,8 hectare. În 1908 alte 11,9 hectare au intrat în patrimoniul Primăriei Piteşti,în scopul lărgirii Parcului Trivale, iar în 1910, la cererea Primăriei Piteşti, Ministerul Agriculturii şi Domeniilor remite autorităţilor locale 2,2 hectare din proprietatea statului pentru efectuarea unor lucrări de înfrumuseţare a parcului. De-a lungul timpului, Primăria oraşului a cheltuit mari sume de bani pentru amenajarea Parcului Trivale, cumpărând terenuri, imobile, trasând căi moderne de acces spre grădina publică şi ridicând o serie de construcţii specifice locurilor de recreere. Astfel, în 1926 au fost amenajate un teren de fotbal, devenit în anii din urmă un frumos stadion, precum şi o grădină zoologică, a cărei construcţie s-a realizat între anii 1972-1975, care, pe lângă cele o sută de animale sălbatice aduse de pe mai toate continentele, dispune şi de o rezervaţie de zimbri.

În prezent este cel mai mare parc al oraşului, iar restaurantul Grota Rece este singura proprietate privata din parc.