George Dometi

Poezie contemporană

Nu, nu-i așa.

Poezia trebuie să te atingă

Să îți maseze circumvoluțiunile

Să urce,

Măcar prin atrii sau artere.

Poezia-i contempo-rană.

Rana!!!

Tre's să te doară.

Noi suntem poeți contemporani,

Nu locali,

Ci pluriversari,

Nu am publicat în chiloții soțiilor noastre,

Ci în biblioteci de inteligență artificială.

În spațiul virtual al memoriei colectiv ancestrale.

Été, fâs.

Trei babalâci au zis că ești poet.

Și acum îți strigi ars porcheta,

Poetică, de altfel,

Prin grupuri organizate literar de aplaudaci,

Socluindu-ți o statuie sătulă de laude.

Tu scrii freș, cozy, la îndemâna.

Dar nu ești decât un versar viermuitor prin analele dex-urilor.

George Dometi
21.10.2025

Odaia de fildeș

Dacă îndrăznești să surprinzi

Crăpăturile unui perete cu lacrimile tale,

țâșnind din adevărul sângelui tău,

vei zugrăvi chipurile sfincterului unui Dumnezeu cu mâinile băgate până la cot în clepsidrele siguranței că totul e efemer.

Cu certitudine va veni

Vinerea aia în care setea ta de cișmele false

Îți va aduce o prezență vie

Care probabil va adapa

Absența aceasta care te bea.

George Dometi
21.10.2025

"Doamne, sper că totu-i bine/și că nu s-a întâmplat nimic cu Tine (...)"

Cuvinte ucise în cadrul aseptic. Autorul a măcelărit niște lexice ca tu să te extenuezi cu înțelesurile lor. Un exercițiu de fitness intelectual.

Continuare în comentarii. 👇👇