BCB Cuvantul Adevarului

Nu există să poți intra în grațiile lui Dumnezeu prin a fi pedepsit. Ne surprindem uneori căutând să ne achităm înaintea lui Dumnezeu prin a-i cere să ne pedepsească sau cel puțin așteaptă creierul/ firea noastră asta. Și dacă asta nu se întâmplă, căutăm să ne pedepsim singuri.

Dar așa ceva nu există. Nimeni, absolut nimeni nu intră în grațiile lui a Dumnezeu prin pedeapsa pe care o suferă personal, am putea încerca oricât această strategie dar fără efect.

"Singurul pedepsit" care ne poate introduce în grațiile lui Dumnezeu este Isus Cristos.

De câteva săptămâni am intrat cu studiul în epistola lui Pavel către galateni.

Acum două duminici observam împreună modul în care te modelează cel de la care primești diferite lucruri importante din viața ta: șeful căruia consideri că îi datorezi jobul tău și de la care primești salariu, părinți care nu uită să-ți amintească până la sfârșitul vieții că ei ți-au dat viață și le ești dator în diferite așteptări mai mult sau mai puțin legitime, un oarecare ce te validează și te simți captiv dorinței de a-i fi în continuare pe plac pentru a continua să primești validările după care ești flămând.

Dacă de la oameni primești, lor te simți dator să le fii “people pleaser”.

Dar dacă versiunea de Evanghelie pe care o propovăduiești ai primit-o de la Dumnezeu, nu înțelegi de ce ar trebui să le placi oamenilor.

Pentru că da, nu există doar “Evanghelia”. Trebuie să fii orb să nu accepți că există mai multe versiuni de Evanghelie.

Unii vor spune “Păi Pavel nu a primit o versiune, ci chiar Evanghelia în sine. Originalul”. Așa este.

Dar tot așa pretind și toți ceilalți cu variantele lor. Fii onest, chiar și tu ești convins că versiunea ta e originalul.

Și da, și Pavel o numește “Evanghelia mea”. Evident, înțelegând și acceptând că deja există pe piață mai multe versiuni.

Întrebarea e cine a primit-o de la cine.

Spre deosebire de toți ceilalți, Pavel este apostol nu de la oameni, nici printr-un om iar Evanghelia propovăduită de el nu este de obârșie omenească pentru că nici nu a primit-o, nici nu a învățat-o de la oameni. Așadar, nu mai caută să capete bunăvoința oamenilor, fie ei chiar și Iacov, liderul bisericii din Ierusalim, Ioan, sau chiar Petru, pe care îl poate mustra cu îndrăzneală atunci când se abate de la această Evanghelie.

Episodul cu înfruntarea lui Petru este folosit adesea de toți certații cu autoritățile și cu bunul simț, după capricii proprii și firi necircumcise prin nașterea din nou. Pavel o face datorită prețioasei și unicei Evanghelii primite nu de la Petru, Iacov sau Ioan și nici măcar de la cei 12 apostoli.

Da, merge să le prezinte celor 12 versiunea Evangheliei pe care o promovează, versiune la care ei nu au ce să-i comenteze - și exact de aceea a mers înaintea lor: nu pentru a primi aprobarea lor, ci ca ei să o valideze înaintea altora care i-ar pune lui Pavel la îndoială autoritatea și versiunea de Evanghelie.

Mare parte chiar din mediul evanghelic promovează o evanghelie a faptelor, a performanțelor proprii pentru “a-L face pe Dumnezeu să zâmbească”, pentru a câștiga validare probabil înaintea lui Dumnezeu dar în realitate a liderilor lor de opinie și a versiunii lor de evanghelie care de multe ori presupune că “Da, Isus te-a mântuit, dar acum și tu TREBUIE să…”.

Nu ai obosit căutând să placi oamenilor cu “trebuie” al lor?

Pastor C. C.