Simo fan

"EMINESCU?
Era o frumusețe!
O figură clasică încadrată de niște plete mari negre:
O frunte înaltă și senină...
Niște ochi mari - la aceste ferestre ale SUFLETULUI se vedea că cineva este înăuntru:
Un zâmbet blând și adânc melancolic...
Avea aerul unui sfânt coborât dintr-o ICOANĂ!"
- Ion Luca Caragiale

Să-l citim pe EMINESCU, să-i cinstim memoria și urma ce a lăsat-o pe acest Pământ!

Să-i cunoaștem opera care este tezaurul literaturii române din toate timpurile...

El este atât al nostru, cât și al lumii întregi...

Marele nostru EMINESCU, ICOANĂ vie în ALTARUL SUFLETULUI românesc...

Identitatea Culturii Naționale etalon al IUBIRII de neam și țară...

Hora Unirii
de V. Alecsandri

Hai sa dam mâna cu mâna
Cei cu inima româna,
Sa-nvârtim hora fratiei
Pe pamântul României!

Iarba rea din holde piara!
Piara dusmania-n tara!
Între noi sa nu mai fie
Decât flori si omenie!

Mai muntene, mai vecine,
Vina sa te prinzi cu mine
Si la viata cu unire,
Si la moarte cu-nfratire!

Unde-i unul, nu-i putere
La nevoi si la durere.
Unde-s doi, puterea creste
Si dusmanul nu sporeste!

Amândoi suntem de-o mama,
De-o faptura si de-o seama,
Ca doi brazi într-o tulpina,
Ca doi ochi într-o lumina.

Amândoi avem un nume,
Amândoi o soarta-n lume.
Eu ti-s frate, tu mi-esti frate,
În noi doi un suflet bate!

Vin' la Milcov cu grabire
Sa-1 secam dintr-o sorbire,
Ca sa treaca drumul mare
Peste-a noastre vechi hotare,

Si sa vada sfântul soare
Într-o zi de sarbatoare
Hora noastra cea frateasca
Pe câmpia româneasca!

24 ianuarie – Ziua în care românii au ales să fie un singur neam Era iarnă grea în anul 1859. Zăpada scârțâia sub pașii oamenilor, iar gerul mușca din obraji, dar în sufletele românilor ardea o dorință mai puternică decât frigul: unitatea.

De veacuri, Moldova și Țara Românească trăiau despărțite de hotare, dar unite prin limbă, credință și dor. Oamenii simpli știau un adevăr pe care istoria avea să-l confirme: un neam dezbinat e slab, un neam unit e de neînvins.

În acele zile, boieri, țărani, preoți și cărturari și-au pus speranța într-un nume care avea să schimbe cursul istoriei: Alexandru Ioan Cuza.

Alegerea lui ca domnitor al ambelor principate nu a fost doar o decizie politică, ci un legământ de suflet.

Pe 24 ianuarie, când vestea unirii a străbătut satele și orașele, oamenii s-au prins în Hora Unirii. Mâini bătătorite de muncă s-au strâns cu mâini fine, pași grăbiți s-au armonizat într-un singur ritm. Atunci nu mai erau moldoveni sau munteni – erau români.

Acea zi nu a fost despre putere, ci despre curaj. Nu despre tronuri, ci despre viitor. A fost momentul în care românii au înțeles că destinul lor nu se scrie separat, ci împreună.

Unirea nu este doar o pagină de manual, este o lecție vie. Ne amintește că, indiferent de vremuri, atunci când românii aleg solidaritatea în locul dezbinării, pot muta munții din loc.

Pe 24 ianuarie nu sărbătorim doar trecutul, ci responsabilitatea prezentului: aceea de a păstra unitatea, respectul și dragostea de țară.

🇷🇴 Hai să dăm mână cu mână și astăzi, nu doar în horă, ci și în gând, faptă și inimă.

Faith in her ability ❤️😍💪🏻