Anca Butnariu - Life Design

🌹Toate femeile cu endometrioză cu care lucrez și am lucrat vreodată mi-au spus că problema nu este doar durerea, oricum cumplită, ci și anticiparea ei.

Știi că ea e acolo în fundal, știi că va reapărea, dar nu știi când.

Creierul lor a creat, deci, o predicție sigură.

Și mi-a venit în minte celebrul Milton Erickson, care trăia cu niște dureri atroce, pe care le controla prin autohipnoză.

Pe mine m-a intrigat mult chestia asta și am vrut să înțeleg cum, pentru că speram să-mi calmez și eu durerile de cap.

De la el am aflat că durerea nu e doar un „input periferic”, ci un proces cerebral. Cu alte cuvinte, poți avea dureri cronice fără să ai leziuni evidente.

Ce spune Erikson se leagă de ce am învățat de la Stephen Porges, creatorul teoriei polivagale.

Durerea e modulată de creier și e o evaluare de pericol.

Intensitatea ei crește sau se diminuează în funcție de inputul de pericol pe care-l primește de la sistemul nervos.

Am înțeles de la Porges că e necesar să-mi aduc sistemul nervos în siguranță. Nu să atac agresiv durerea, așa cm am fost învățată, ci să ajut creierul să reducă singur intensitatea ei.

Cel mai simplu și la îndemână instrument pe care-l am pentru asta este terapia Bowen, pentru că exact asta face: reduce hiperexcitabilitatea sistemului nervos și-l duce în relaxare profundă.

Creierul primește mesaje de siguranță și evident că durerea se diminuează.

E primul lucru pe care-l observi la Bowen, mai ales dacă vii cu durere, chiar severă.

Asta au simțit și clientele mele cu endometrioză, deși repet și am să tot repet: tot ce facem e complementar alopatiei.

Nu e tratament. E reglare autonomă, e creșterea tonusului vagal, o bază somatică de la care corpul tău își poate mobiliza resursele de vindecare.

Te invit să-mi scrii, dacă te interesează acest subiect, pentru că mai am informații interesante și resurse valoroase.

😍 Ce am înțeles eu de când practic
Compassionate Inquiry

Degeaba îți explici perfect conflictul biologic dacă nu poți să stai niciun minut cu emoția.

Văd adesea oameni care au deplină claritate asupra conflictului interior, cel puțin din perspectiva medicinei germanice, de exemplu, dar, când se conectează cu corpul, mulți nu pot sta cu emoția.

O ating superficial, suficient cât să dea senzația de conectare, apoi fug repede în minte, încep să o analizeze, să o interpreteze, să o intelectualizeze, să-i caute repede un sens.

Cu alte cuvinte, gândesc despre ceea ce simt.

Nu știu cine a venit cu ideea că, dacă ai consientizat conflictul, dispare simptomul. Nu e deloc adevărat. Corpul poate rămâne blocat chiar după insight.

Rezolvarea ismbolică nu resetează automat fiziologia.

Am văzut în practică zeci de oameni cu afecțiuni diverse și cu explicații si „aha”uri foarte sofisticate, dar...fără integrare corporală.

Nici nu mai vorbesc de situațiile în care conflictul pe care tu crezi că-l explici foarte profund și coerent nici măcar nu e conflictul principal, ci o explicație care te protejează, de fapt, de emoția reală. Aia ascunsă.

Nu e suficient să știi și să-ți explici ce s-a întâmplat, dacă nu poți procesa experiența emoțional.

Ce vreau să-ți ofer, prin Compassionate Inquiry, este mai mult decât înțelegere. Aș vrea să vezi că poți rămâne prezent cu emoția fără să intri în colaps, fără să fugi. Nu pare glamorous, dar e un semn autentic de progres.

Contrar a ce auzi prin media, sistemul nervos nu se schimbă prin revelații de cinema, interpretări spectaculoase, retreaturi și ceremonii cu plâns masiv și emoții intense, ci prin predictibilitate, siguranță relațională, experiențe mici în care corpul nu mai intră automat în apărare.

Vindecarea reală nu e glamorous. 😍

❤️ Siguranță pelvină: schimbări reale, nu teorie

Ce-mi place la Compassionate Inquiry este că nu rămâne la nivelul de "aha" si atât. Într-o lume mereu în căutare de insight-uri, interpretări și analize, abordarile care nu ignoră corpul și experiența trăită mi se par extrem de valoroase.

Aici vorbim de o singură ședință de Compassionate Inquiry si deja se văd transformări la nivel de corp. Imaginează-ți cm arată un proces mai lung.

Nu e o regulă, evident, și nu e ceva ce promite CI. Și totuși, oamenii văd schimbarea.

Personalizez, de regulă, protocolul, Dacă ești din Iași și poți veni la cabinet, putem adauga și terapia Bowen, care e o bază somatica excelentă.

Dacă vrei să lucrăm online, Compassionate Inquiry e în centrul abordării pe care ți - o aduc, alături de tehnici somato-emotionale, echilibrare polivagala, mișcare conștientă și multe altele, potrivite pentru tine.

Te invit să-mi scrii, pentru că pachetul de Pelvis Safety e încă valabil. 😍

„Vei fi mereu de ajuns.” ❤️

E una dintre cele mai frumoase declarații de dragoste pe care le-am auzit vreodată.❤️

„You will always be enough.” Asta îi spune Claire lui Jamie, în Outlander.

Mi-a venit în minte exact poza asta a mea, de la 20 și de ani, aceeași imagine pe care am văzut-o într-una din meditațiile alea lungi cu Joe Dispenza, din retreatul de 7 zile de la Londra.

Îmi dau seama acum că ăsta e singurul lucru pe care aș vrea să i-l spun acum, over and over again.

Să i-l spun obsesiv, până la epuizare, până ce-i intră în minte, în suflet, în corp, până ce ajunge să-l recunoască și să-l simtă ca adevăr.

Ești de ajuns, kiddo. Vei fi mereu de ajuns.

Chiar și atunci când vei crede, eronat, că ești mai ...iubibilă dacă vei performa, dacă vei încerca să fii perfectă.

Dar oamenii care te vor alege pentru perfecțiune vor pleca repede de lângă tine când vei fi reală.

Crede-mă, nu asta e calea către iubirea pe care tu o cauți.
Asta va fi practica mea în zilele următoare.❤️

M-am tot gândit săptămâna asta la ce înseamnă Învierea într-un proces terapeutic și, dacă ar fi să-i dau o definiție, aș spune că e o versiune nouă a ta în care nu mai ești definit de ceea ce ți s-a întâmplat.

Trecutul rămâne, nu dispare, așa cm nu au dispărit nici semnele cuielor din palmele Mântuitorului, dar nu te mai definește și nu-ți mai organizezi viața în jurul lui.

Doar că Învierea asta, realizez, e un proces, și eu trebuie să particip efectiv la el. Nu e minune care se întâmplă pur și simplu, cu mine spectator pasiv.

Nu ajung la Înviere dacă nu trec prin crucificare și moarte. Adică prin procesare, siguranță și integrare.

Bypass-ul, evitarea, negarea suferinței nu duc la Înviere. De fapt, aia e o pseudo- Înviere, adică doar o senzație de transformare, dar fără un proces real de integrare.

Eu vă doresc ceea ce-mi doresc și mie: o Înviere adevărată!
❤️

Luna asta vii cu ambii copii la Bowen, dar plătești doar pentru unul. 💞