Captain Burger

Chiflele noastre „grăsuțele” nu sunt orice chifle. Sunt făcute în casă, pufoase, rumenite perfect și pregătite să țină în brațe burgerii care ne-au făcut cunoscuți. Secretul lor? Fulgi de cartofi, care le dau textura aceea incredibil de moale și gustul pe care îl recunoști imediat.

Sunt chifle în stil Martins, dar în varianta românească, făcute exact așa cm trebuie pentru un burger adevărat: mai bogate, mai pufoase și mult mai gustoase. Pentru că atunci când faci burgeri serioși, nu începi cu orice chiflă… începi cu una făcută cm trebuie.

La noi fiecare burger începe cu o „grăsuță”.
Și crede-ne… după prima mușcătură înțelegi de ce burgerii noștri sunt în altă ligă. 😏🍔

Tema business-lui !!!

Antreprenorul din Romania-angajatul statului fără leafă…

Antreprenorul roman se trezește înaintea pieței și adoarme după FISC.

Lucrează douăsprezece ore pe zi, iar în celelalte douăsprezece își face griji pentru următoarea declarații.

E omul care ar vrea să construiască, dar statul îi schimbă planurile de fiecare dată.

Dimineața, micul dejun: stres cu aromă de impozit.

La prânz, stres cu gust de TVA.

Seara, desertul preferat: stres cu penalități.

Meniul zilei se schimbă doar în funcție de ordonanțele de urgență.

Plătește tot: TVA, impozit pe venit, pe profit, pe salarii, contribuții, chirii la spațiile comerciale, utilități, furnizori, avize, autorizații, impozit pe clădiri, combustibil, paza, angajați, etc.

Și dacă mai rămâne ceva, își cumpără o cafea, în rate.

Când crede că a terminat cu toate, apare câte un control „de rutină“.

Vin patru oameni cu mape, laptopuri și privirea de parcă ar veni să-ți percheziționeze sufletul.

Îți cer acte din prezent, din trecut și, dacă se poate, și de dinainte să te fi născut.

„Aveți copie după copia xeroxului cu ștampila albastră, nu neagră?“

Dacă nu, zâmbesc rece: „Amenda e mică, nu vă faceți griji.“

Seara târziu, când tragi aer și crezi că s-a terminat ziua, te sună o angajată la ora 23:00…

„Șefu, nu mai vin mâine. Sunt în depresie, m-a înșelat iubitul.“

Și tu, cu calmul ultimelor puteri, încerci să-i spui că mai rău e când te înșală statul de 10 de ani.

În altă zi, îți vine factura la curent, de parcă ai luminat tot cartierul.

Apoi te mai sună și contabilu care te atenționează că ai de plătit un TVA astronomic.

Toate astea în timp ce statul îți spune că sprijină mediul de afaceri.

Da, îl sprijină, să nu fugă prea repede.

Când ai profit, te bucuri o secundă.

Apoi îți amintești că trebuie să-l împarți: ( # # # %)mereu in crestere) impozit pe dividende, și dacă veniturile trec de plafon, mai adaugi încă # # #% contribuția la sănătate.

Îți spune că e solidaritate.

Tu simți că e un abonament lunar la nervi, fără opțiune de reziliere.

Antreprenorul din Romania n-are sindicat, n-are concediu, n-are siguranță.

Are doar curaj.

Curajul de a deschide din nou, chiar dacă ieri a închis pe minus.

Curajul de a plăti înainte să încaseze.

Curajul de a zâmbi amar și de a merge mai departe, în timp ce statul îi ține mâna în buzunar și cealaltă pe tastatură, să-i verifice bonurile.

El nu vrea privilegii. Vrea aer.!!!

Vrea reguli clare,! nu surprize fiscale peste noapte.!

Vrea să greșească fără să fie tratat ca infractor.!!!

Vrea să fie partener, nu suspect.!

Pentru că în spatele fiecărei firme mici e o familie mare.!!!!!!!!!!

În spatele fiecărei afaceri e o poveste.

Și în spatele fiecărui antreprenor e un om care a refuzat să plece, deși ar fi putut.

Antreprenorul din Romania nu e doar un om de afaceri.

E un supraviețuitor cu factură fiscală.!

Un luptător cu bon de casă.!

Un idealist care în loc de pensie are planuri și în loc de concediu are controale.!

Și poate, într-o zi, statul o să înțeleagă:

dacă îți sufoci antreprenorii, îți îngropi economia.

Dar până atunci, antreprenorul din Romania merge mai departe cu buzunarul gol, dar cu coloana dreaptă.

Pentru că Romania adevărată nu se construiește în ministere, ci în fiecare firmă mică,

unde profitul e muncit, nu impozitat.
Text preluat!