Nicoleta Bercaru

Revin astăzi în PSD Constanța, acolo de unde, la un moment dat, am ales să plec.
Nu din slăbiciune, nu din grabă, ci dintr-o dezamăgire profundă.
Am fost parte din acest drum din 2008 până în 2024, ani în care am construit, am susținut, am investit timp, energie, expertiză și, poate cel mai important, încredere în oameni.
Plecarea mea nu a fost întâmplătoare.
A fost rezultatul unui moment în care am înțeles că valorile mele nu mai sunt în acord cu modul în care se luau deciziile. Și, mai ales, a fost rezultatul unei trădări personale.
În toți anii aceștia, am ales să susțin un om — pe Mariana Gâju — total, cu bună-credință, cu loialitate, cu tot ceea ce înseamnă implicare reală.
Am crezut în acest om, i-am oferit sprijin necondiționat și am fost acolo în toate momentele care au contat.
Dar, într-un moment-cheie, când ar fi fost nevoie de caracter, de echilibru și de asumare, alegerea ei a fost alta. Fără întrebări. Fără verificări. Fără o minimă reflecție asupra consecințelor.
Pentru mine, acela a fost punctul în care am înțeles că nu mai pot continua.
Am spus atunci, clar, că voi reveni doar în momentul în care lucrurile se vor schimba.
Astăzi, cred că acel moment începe să prindă contur.
Și cred, cu toată responsabilitatea, că după zeci de ani la conducerea organizației, este momentul ca Mariana Gâju să facă un pas în spate, așa cm a făcut Felix Stroe.
Nu pentru că experiența nu contează, ci pentru că o organizație sănătoasă se vede în liderii pe care îi formează. Iar atunci când, în timp, nu crește niciun lider în jurul tău, trebuie să ne întrebăm de ce.
Din păcate, de prea multe ori, atunci când cineva începe să se ridice, să capete vizibilitate sau încredere, apare tendința de a fi îndepărtat, nu susținut.
Iar asta nu construiește. Asta blochează.
Schimbarea nu vine ușor, dar vine atunci când există curaj.
Pe 20 aprilie, la alegerile organizației de femei, după foarte mulți ani în care lucrurile au rămas neschimbate, apare o candidatură care rupe tiparul: Roxana Dobrescu.
O candidatură care vorbește despre curaj, despre generație nouă, despre viziune și despre nevoia reală de a reconstrui.
Cred în această schimbare.
Nu pentru că este comodă, ci pentru că este necesară.
Organizația de femei de la Constanța are nevoie de mai mult decât stabilitate.
Are nevoie de energie nouă, de deschidere, de autenticitate și de oameni care nu uită ce înseamnă loialitatea și respectul.
Revin pentru că încă mai cred că se poate.
Revin pentru că nu sunt genul care abandonează definitiv atunci când lucrurile pot fi îndreptate.
Revin pentru că schimbarea nu se așteaptă — se construiește.
Și, uneori, începe cu un pas curajos.

Floriile – sărbătoarea bucuriei, a luminii și a sufletelor care înfloresc

Astăzi, Iisus intră în Ierusalim și, odată cu El, ar trebui să ne intre în suflet blândețea, iertarea și dorința de a fi mai buni.

Intrăm în Săptămâna Patimilor — un timp al liniștii, al împăcării cu noi și cu ceilalți. Să lăsăm lumina să rodească în inimile noastre și să oferim mai mult bine, mai multă înțelegere, mai multă iubire.

La mulți ani celor care poartă nume de flori! Să fiți mereu înconjurați de oameni buni și de frumusețea lucrurilor simple.

Duminică binecuvântată !

⚠️AUR se topește mai repede decât promisiunile electorale

Ceea ce se întâmplă acum în AUR e demn de un remake al „Țiganiadei” lui Budai-Deleanu, doar că fără partea filozofică și cu mult mai mult circ. Avem un lider care se credea voievod suprem, dar care a descoperit că tronul lui e mai instabil decât o coaliție de guvernare. Și, ce să vezi, din spate vin haiducii revoltați, gata să-i ia căciula!

Între timp, Gigi Becali, într-un episod rar de clarviziune politică, l-a pus la colț pe George Simion cu o precizie demnă de un penalty bine executat. După ce a investit aproape 700.000 de euro în proiecte "caritabile" asociate cu AUR și a oferit partidului un împrumut de 100.000 de euro, latifundiarul din Pipera a realizat că banii lui au fost mai degrabă combustibil pentru un foc de paie politic. Mai mult, la nunta lui Simion, Becali a donat trei tone de brânză, inițial două, dar a mai trimis una când a văzut că nu ajunge. Un festin pe cinste, demn de o nuntă împărătească!

AUR începe să semene cu o nuntă la cort unde se lasă cu scaune zburătoare și dansuri tribale. Fiecare vrea să fie mirele, dar în final rămân doar manelele și scandalul. Iar Simion, de la revoluționarul antisistem, riscă să devină doar încă o figură din galeria politicienilor care au promis mult și au livrat haos.

Finalul? Rămâne de văzut. Dar un lucru e cert: dacă AUR se ceartă singur, nici nu mai e nevoie de vreo opoziție în capanie.

TRĂDAREA ADEVĂRATĂ – ADEVĂRUL DESPRE AUR ȘI SIMION

În noiembrie, PNCR a fost ținta unui val de ură fără precedent. Am fost etichetați drept „trădători” de cei de la AUR, doar pentru că nu ne-am supus dictaturii lui Simion și a celor care își doresc un monopol absolut asupra dreptei naționaliste. Campania de demonizare împotriva noastră a fost una brutală, orchestrată cu un cinism greu de imaginat. A fost o lovitură calculată, menită să ne elimine de pe scena politică prin manipulare, nu prin competiție onestă.

Astăzi, vedem cine sunt adevărații trădători. Simion și AUR, cei care pozau în apărătorii naționalismului curat, au demonstrat că nu urmăresc decât puterea absolută, iar pentru asta sunt dispuși să sacrifice orice și pe oricine.

Călin Georgescu a făcut o greșeală fundamentală – s-a lăsat la mâna lui Simion, crezând că acesta joacă cinstit. Realitatea? Simion l-a pus pe tavă BEC-ului, livrându-l ca pe un trofeu celor care au vrut să îl scoată din joc. Așa se joacă politica în stilul AUR: îți ridică statui, ca mai apoi să-ți frângă gâtul exact când le convine.

Alegerile nu se câștigă sau se pierd prin subterfugii mizerabile, prin manipulări și execuții politice la comandă. Se câștigă la vot, prin susținerea reală a oamenilor, nu prin jocuri murdare de culise.

Cei care ne-au etichetat pe noi ca „trădători” sunt, de fapt, cei care au trădat cel mai grav idealurile pe care pretindeau că le apără. Au folosit ura ca armă politică, și-au eliminat adversarii nu prin dezbatere și viziune, ci prin lovituri pe la spate.

PNCR nu s-a lăsat și nu se va lăsa călcat în picioare de ipocrizia celor care urlă „trădare” doar ca să-și ascundă propriile trădări.
Noi credem în corectitudine, în alegeri democratice reale, nu în execuții politice murdare. Iar românii încep să vadă cine sunt cu adevărat cei care își bat joc de ei, folosindu-se de naționalism ca de o marfă ieftină de campanie.
🇷🇴✊️