Heart Opening

Draga mea,

Îți spuneam zilele trecute că în noi se formează identități inconștiente care aleg pentru noi.

Când ești copil, nu alegi conștient cine devii. Te adaptezi.

Dacă ai învățat că ești iubită când ești cuminte, vei deveni femeia care evită să deranjeze.

Dacă ai învățat că trebuie să demonstrezi pentru a primi apreciere, vei deveni femeia care muncește permanent pentru a dovedi că merită.

Dacă ai învățat că nevoile tale sunt prea mult pentru ceilalți, vei deveni femeia care oferă tuturor, dar uită de ea.

La vremea lor, aceste strategii te-au ajutat să supraviețuiești.
Acum te sabotează și-ți creează realități pe care nu le vrei în viața ta.

Si multe dintre aceste identități continuă să conducă viața unei femei adulte.

Așa apar relațiile în care te abandonezi pe tine.
Relațiile în care rămâi mai mult decât îți face bine.
Relațiile în care îți este teamă să spui ce simți.
Relațiile în care speri că vei fi aleasă, în timp ce tu nu te alegi pe tine.

Apoi viața adaugă alte straturi: dezamăgire, abandon, respingere, trădare, și alte tipuri de suferințe.

Și începi să construiești concluzii despre tine: “Nu sunt suficientă.” Nu merit.”
„Eu atrag doar oameni care mă rănesc.” etc

Acestea nu sunt adevăruri. Dar devin identități și astfel devin adevăruri inconștiente pentru tine.

Iar identitățile inconștiente îți influențează relațiile, alegerile, stima de sine, relația cu iubirea, cu prosperitatea și cu viitorul tău.

De aceea, problema nu este că nu ai muncit suficient cu tine.

Problema este că încerci să construiești o viață nouă din identități vechi.

Iar o identitate pe care nu o vezi nu o poți transforma.

Vestea frumoasă?

Dacă o identitate a fost formată, ea poate fi cunoscută.
Dacă poate fi cunoscută, poate fi transformată. 💜

În ultimele luni am creat o resursă gratuită exact pentru femeile care simt că au muncit mult cu ele, dar încă există ceva nevăzut care le ține pe loc.

Foarte curând îți voi spune mai multe. 🫶

Cu iubire, 💜
Romina

„Romina, știam că ceva nu este în regulă… și tot am rămas.” Am auzit această frază de foarte multe ori, de la femei diferite.
Femei inteligente, sensibile, frumoase, dedicate muncii cu ele însele.
Femei care au citit, au făcut terapie, au investit în dezvoltarea lor și care, cu toate acestea, se întrebau: „De ce viața mea încă seamănă cu ceea ce mă doare?”

Și aproape toate credeau că problema este doar la ele. Că altele reușesc să se schimbe. Că alte femei se vindecă mai repede, mai ușor. Că alte femei pot să se aleagă pe ele fără vinovăție.

Cunosc foarte bine aceste stări. Și aceste gânduri de comparație. Pentru că înainte să le întâlnesc în femeile cu care lucrez, le-am întâlnit în mine. Și le-am lucrat în mine💜

Și ceea ce am înțeles în timp este că problema nu este, de cele mai multe ori, lipsa voinței de a muncii cu sine.

Problema este că încercăm să schimbăm comportamente, alegeri și relații fără să ne uităm cu adevărat la identitatea din care trăim și alegem.

Fiecare dintre noi are o relație cu sine. Conștientă sau inconștientă. Iar această relație s-a construit în timp: prin felul în care am fost privite, iubite, respinse, validate, controlate, abandonate sau învățate să ne raportăm la părerile celorlalți.

Din aceste experiențe s-au format identități inconștiente.

Identități care azi aleg pentru noi.
Care tolerează. Care se agață, repetă.
Care se abandonează pe sine pentru a nu pierde iubirea sau relația.

Și poate cel mai important lucru pe care vreau să îl știi este acesta: Tu nu ești identitatea care se simte insuficientă. Tu doar porți o identitate care a învățat, cândva, că nu este suficientă.

Iar ceea ce a fost format poate fi privit. Poate fi conștientizat. Poate fi transformat. 💜 Dar nu ignorat, draga mea pt ca ignorarea propriei ființe e toxică și va atrage oameni care te vor ignora.

În zilele care urmează vreau să-ți povestesc mai mult despre asta.

Cu iubire, 💜
Romina