My Funky Treeb

Acum un an, eu si acele trairi pastrate intacte in amintire. Lectia continua.

Cu asemenea gol in stomac nu am mai plecat de multa vreme. Am visat la acest drum, da, e un vis “in progress”.
Nu vreau nici sa exagerez semnificatia, cm nu vreau nici sa bagatelizez.
Am spus “La revedere!” minunilor mele de copii, iubitului meu, parintilor mei. O revedere ce va fi peste o luna.
Se spune ca sunt drumuri pe care trebuie sa le faci singur. Vedem la intoarcere, intoarcerea e parte din experienta.
Azi dimineata am avut o singura clipa de “zi normala” si am realizat imediat ca azi plec. De atunci am acest gol in stomac si prea plin de multe emotii in suflet. Tristete si dor, deja, mirarea faptului ca intr-adevar, plec, si un freamat pe care nu-l pot numi.

Voiam sa spun ca azi sunt in aeroport, de maine voi fi la scoala. Dar lectia e inceputa, de fapt.

Aceeasi framantare, aceeasi auto-invinuire. Ca nu fac destul, ca nu sunt suficient. Ca as fi putut face diferit si m-am lasat prinsa in vechi modele de comportament. Ca as fi putut da mai mult si ca as fi putut fi mai buna, sa deschid mai larg usa…
Exista aceasta nesfarsire de potential din care am senzatia (inutila, asa cm este acum, stiu) ca nu iau mai mult, ca uit ca este si ma limitez la un mediocru.
Cu mintea disec toate aceste ganduri, cu sufletul ma iert si ma alin. Sunt prinsa intre temeri, una de a nu ramane intr-o suficienta limitata, mintindu-ma ca atat pot si alta, teama de vina ce o arunc asupra-mi ca nu fac si nu sunt cat as putea fi.
Ma agat de punctul de lumina, mijind ochii, ca o mioapa ce sunt, ca sa il vad mai bine, relaxez corpul si respir sa ii simt caldura… Si iar, vartejul, obscuritatea, gandurile in avalansa.
Ce stiu, si stiu, e ca lumina nu e doar acolo, in departare, un punct, e mai mult decat un punct, e aici. Ca nu e nevoie sa imi mijesc ochii, dimpotriva, pot sa ii deschid larg… Faptul ca stiu asta, ma tine si ma trage inapoi din disperare.
In adancuri e liniste, deasupra e senin iar eu provoc furtuni. Si insasi constientizarea asta este un alt val.
“Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!”