Flori de ie

Bunica ta știa ceva ce tu ai uitat.

Când alegea roșul pentru ia de Paște, nu alegea o culoare.
Alegea o protecție. Un limbaj. O rugăciune fără cuvinte.

Noi am crescut crezând că ie înseamnă „costum popular”.
Ea știa că ie înseamnă „cine ești tu în lume.”

Câte dintre voi mai știți ce culoare purta mama voastră și de ce? 👇

Noi am descifrat tot — roșul, negrul, albastrul, aurul, verdele, albul. Fiecare culoare are o poveste pe care meritați să o știți.

Descoperă articolul în primul comentariu!

Ne apropiem de Sânziene și, poate fără să știm, începem să simțim dorul unor lucruri pe care generațiile de dinainte le înțelegeau firesc. Dorul de hainele păstrate pentru zile importante. Dorul de emoția cu care femeile își pregăteau cămașa cea bună înainte de sărbătoare. Dorul de vremea în care frumusețea nu era consumată în grabă, ci așteptată, prețuită și purtată cu rost.

Sânzienele au fost dintotdeauna despre lumină, despre feminitate și despre legătura nevăzută dintre om și natură. În multe sate, femeile împleteau cununi din flori galbene, le așezau la porți, pe ferestre sau pe acoperișuri și își îmbrăcau cele mai frumoase cămăși, ca semn de respect pentru sărbătoare și pentru comunitate.

Poate că de aceea, în fiecare an, în apropierea Sânzienelor, ne întoarcem instinctiv către lucrurile care ne definesc.

Iar recomandarea noastră este simplă: în ziua de Sânziene, purtați o ie. Nu pentru o fotografie. Nu pentru o tendință. Ci pentru bucuria de a duce mai departe o poveste care a traversat generații întregi și care încă vorbește despre cine suntem.

Scoateți din dulap ia moștenită de la mamă sau de la bunică. Dacă nu aveți una, alegeți o ie pe care să o păstrați și să o transmiteți mai departe. Pentru că tradițiile nu supraviețuiesc în vitrine. Ele trăiesc doar atunci când sunt purtate.

Some traditions survive because they are remembered. Others survive because they are worn.