Ramana Garden

rghileaua este un instrument de fumat oriental folosit în general în Orientul Mijlociu sau Africa, dar mai nou și în Europa și America. Originea narghilelei este veche de peste o mie de ani și se pierde pe tărâmurile Indiei de nord-vest la granița cu Pakistan. La început construcția narghilelei era simplă, având la bază nuca de cocos și un tub atașat acesteia. Istoria narghilelei se continuă în Imperiul Persan care cuprindea atunci Pakistanul, Afganistanul, o mare parte din Asia Mica și câteva regiuni din nordul Africii. În această călătorie, narghileaua a căpătat savoarea dată de o specie deosebită de tutun negru iranian, cultivat și astăzi. Acest tutun este umezit și împachetat în capătul de ceramica deasupra căruia se așeză direct carbuni pentru a oferi o aromă puternică. Narghilele create în Imperiul Persan erau confecționate manual din lemn, având diverse forme.Narghileaua a pătruns în Imperiul Otoman acum 500 de ani și s-a bucurat de o mare popularitate cu precădere în rândul oamenilor înstăriți și intelectualilor. Treptat, narghileaua clasică a suferit schimbări în formă și în mărime, apropiindu-se de forma existentă azi.Alama și sticla au înlocuit lemnul, iar mozaicul și pictura au devenit elemente estetice. O creștere în popularitate a fost cunoscută odată cu apariția cafenelelor ca locuri de întâlnire în Imperiul Otoman, acum câteva sute de ani. Umezirea și împachetarea tutunului au fost ridicate la rang de mare artă. Atingerea cărbunilor de către neinițiați era considerată lipsă de politețe. De aici, narghileaua s-a răspândit în lumea araba, fiind foarte folosită și apreciată în state ca Egipt, Maroc, Liban, Arabia Saudita, Kuwait, Emiratele Arabe Unite.Tutunul folosit astăzi la narghilea este o combinație de tutun și un amestec făcut din miere și fructe uscate. Fumul este filtrat prin apă rece pentru a-i oferi consistență.