Moldovanii

4 săptămâni am rezistat să ne îmbăiem în lapte și miere, apoi am plecat de-acasă că ne-am săturat. Și-am ajuns la Cluj să facem dușuri scoțiene.

Oh, stai, era invers… plecat-am de la dușurile scoțiene și oalele cu apă încălzită înspre apă fierbinte curgând la robinet. Și câini mergând cu covrigi în coadă.

Oh, nu, nici câini n-am văzut…

Ce vacanță tristă, nu-i așa? Fără pic de adrenalină…

Dar hai să vedem cm am ajuns acolo.

Zbbrrr, cu avionul.

Am ales să zburăm cu Animawings . Raportul calitate-preț a fost bun, aeronavele noi (cu porturi USB în spătare), scaune curate, nescârțâietoare 😁.

Având în vedere că bebe are peste 2 ani, a avut nevoie de bilet separat, iar noi am avut posibilitatea de a alege locurile, așadar am optat pentru 3 scaune alăturate, pentru confortul nostru.

Căruciorul a fost nelipsit din vacanță și l-am luat ca bagaj de mână datorită dimensiunilor (intra sub scaunul din fața noastră sau, inclusiv, în cutia de deasupra scaunelor).

Ca bagaj am avut câte un troler fiecare și, opțional, o geantă cu lucrurile personale (să nu cotrobăim care încotro după documentele de călătorie).

Având în vedere că zborul a durat aproximativ 40’, n-am avut parte de cine copioase incluse, doar la cerere câte ceva de ronțăit; ca fapt divers, un ou kinder ingerat cu luna alături costa doar 3,5€.

Din păcate, când totul putea decurge perfect, am întâmpinat o neplăcere; întârzierea avionului cu o oră. Cât ne-am grăbit să ajungem la timp în aeroport, iaca am avut de așteptat, încât copilul începuse să plângă ca vrea în avion…

Așa, referitor la aeroport, am ajuns, evident, cu trenul extreeeem de aglomerat, dar odată intrați am mers direct către controlul de securitate, o zonă specială pentru părinții însoțiți de copii, fără cozi kilometrice pentru ca era acces prioritar. Și unde erau permise lichidele indiferent de gramaj și alte lucruri necesare copiilor - inclusiv mâncare gătită. 😁 Iar dacă ai dubii la fel ca mine, să știi că ai voie cu tacâmuri metalice (mă refer la lingură, atât de necesară pentru un iaurt/supă).

Pentru a preveni plânsul în avion cauzat de zgomote și tot ambientul necunoscut, m-am înarmat cu jocuri și jucării de tot felul absolut inutile pentru zborul atât de scurt. 🤣 Dar hai să îți zic, poate-ți dau idei: cărticele noi Răspundel Istetel (având în vedere că e atras de vechicule, am ales Trenulețul călător și niște cântecele), precum și 2 seturi magnetice cu vehicule (o tablă magnetică cu puzzle de mașini/autobuze și o cariocă, dar și o alta planșă cu mașinuțe și clădiri magnetice care își căutau traseul) găsite prin BebeTei. Am avut și carioci, creioane cerate și coli albe, dar și mașinuțe de toooot felul.

Pentru activități în aer liber am avut o minge (foarte utilă) și cretă (nefolosită. Parcă mi-a fost milă să mâzgălim asfaltul atât de curat 😆).

Alături de jocuri și jucării am umplut valiza copilului cu crănțănele și dulciuri, inclusiv acadele să nu i se înfunde urechile (nu s-a plâns deloc de dureri, dar acadelele le-a acceptat cu gura larg deschisă 😁).

Documentele necesare pentru copil au fost doar… pașaportul! În ciuda faptului că unii zic ca ar fi necesar și certificatul de naștere, nu l-am luat în original ca n-am vrut să mai avem și grija lui.

Decolările și aterizările au fost neașteptat de bine digerate, parcă s-ar fi născut într-o aeronavă, haha. Bine, puțin curios și poate ușor supărat pentru ca nu vedea bine pe hublou. Dar a stat liniștit pe scaun, cu centura la purtător! De dormit nu a dormit pentru ca zborul a fost între somnuri, deci am respectat cu toții programul lui! Din acest punct de vedere am avut noroc pentru ca altfel toată experiența ar fi fost de două ori mai grea; să tragem și de bagajele de mână, și de căruț, să ținem și copilul în brațe să doarmă fără a-l trezi.

Însă, de supărare ca nu ajungea să vadă și el cerul pe hublou, s-a apucat mititelul să îl curețe cu un șervețel. 😆

În ceea ce privește reacțiile celorlalți călători, na, câte bordeie atâtea obicee, vorba aia. N-am auzit vorbe pe la spate, copilul știe să se facă plăcut 🙃, dar nici nu am beneficiat de ajutor suplimentar la bagaje, de pildă, când a trebuit să urcăm un etaj toate sarsanalele pe scări, în lipsa liftului din Otopeni.

Și să vezi ce gentleboy are mama - scaunele din sala de așteptare sunt pline de oameni, genți, bagaje, sticle, genți, genți, oameni, genți, pungi, bagaje, genți, ați înțeles ordinea. Când am găsit și noi un scaun liber, am plasat copilul să se odihnească. Partenerul lui de rând, cam de-o seamă, a refuzat să împartă cu el ecranul tabletei pe care rulau desene (nu-i bai, a rezolvat mama, iar mama este egoistă 😈). Iar copilul, de dragul mamii, mă invită să mă înghesui lângă el, pe scaun, pentru ca nimeni altcineva nu s-a simțit să ofere locul său 🤔 Și mă refer la bărbați care stăteau pe scaun să scroleze sau alte doamne durdulii, captivate de episoadele din Insula Iubirii, care nu săreau mânerul despărțitor, să ocupe un alt loc liber, nu să fie țăruș (între mamă și copil). Dar și-au spălat păcatele prin doi bărbați din autobuzul care ne-a dus înspre avion și ne-au oferit locurile ocupate de ei ca să nu ne dezechilibrăm și să ne pierdem printre pantofii celorlalți călători.

Acestea fiind spuse, în ciuda întârzierii avionului, mai vrem. Dar trebuie să mai punem la saltea câteva alocații bune pentru următoarea călătorie, hahaha. 🤪