Muzeul Virtual

Din fototeca Muzeului Național de Istorie a României:

Regele Carol I al României și generalul Alexandru Averescu, șeful Marelui Stat Major, fotografiați pe frontul din Bulgaria, în iulie 1913.

Fotografia a putut fi admirată în expoziția temporară „Al Doilea Război Balcanic – 1913”, disponibilă în format digitalꓽ
👉 https://muzeulvirtual.ro/portfolio-item/al-doilea-razboi-balcanic/

"Lumea rurală în provinciile Moesia Inferior şi Thracia (secolele I–III p. Chr.)"

Autor: dr. Adela Bâltâc
Editura: MNIR
An: 2011
Nr. de pagini: 526 (plus planșe)

Cartea poate fi achiziționată de la magazinul muzeului sau comandată online:
https://mnir.ro/shop/index.php/produs/lumea-rurala-in-provinciile-moesia-inferior-si-thracia/

"EIKON: Conservare-restaurare pictură pe lemn"

Catalog de expoziție, Editura MNIR, 2024, 100 de pagini.

Proiectul expozițional „EIKON: Conservare-restaurare pictură pe lemn” a adus în atenția publicului larg problematicile generale de conservare și restaurare ale picturii pe lemn din colecția Muzeului Național de Istorie a României. În buna tradiție a Secției de Restaurare și Investigații din cadrul muzeului, și de această dată, au fost aduse în prim plan rezultatele unei profesii prea puțin vizibile în peisajul muzeal românesc. Pe lângă obiectele restaurate, a fost prezentat și fluxul tehnologic pe care îl parcurge un obiect, de la restaurare, la expunere, precumꓽ investigații fizico-chimice, îndepărtarea repictărilor, consolidarea și reatașarea ramei pe panoul de lemn, chituirea lacunelor din stratul pictural, vernisarea intermediară și integrarea cromatică a fisurilor și lacunelor stratului pictural. Au fost etalate piese încadrate între secolele XVII – XX, cu precădere de școală lipovenească, cu diferite problematici de restaurare care țin de vechime, condițiile de depozitare, dar și de calitatea materialelor utilizate în operă. Bunurile culturale au fost restaurate de către Maria Popa și Marian Radu, restauratori în cadrul MNIR.
Catalogul expoziției prezintă etapele de restaurare prin care au trecut piesele expuse din colecția de icoane a MNIR, problematicile și modul de tratare a deteriorărilor întâlnite în timpul procesului de restaurare. Textul este însoțit de o amplă documentație fotografică realizată de-a lungul întregului proces de restaurare, pentru ca cititorul să aibă o imagine de ansamblu a ceea ce reprezintă restaurarea picturii pe lemn.

Poate fi achiziționat de la magazinul muzeului sau comandat online:
https://mnir.ro/shop/index.php/produs/eikon-conservare-restaurare-pictura-pe-lemn/

Pe data de 3/15 noiembrie 1894 suveranii României Carol I și Elisabeta și-au sărbătorit nunta de argint. Celebrarea evenimentului a început printr-un Te Deum oficiat la Mitropolie de mitropolitul primat Calinic Miclescu, la care cuplul regal a asistat alături de demnitarii statului și membrii corpului diplomatic. Au urmat, la Palatul Regal, felicitările din partea înaltului cler, primului ministru, preşedinţilor corpurilor legiuitoare şi ai înaltelor curţi de casaţie şi justiţie, diplomaţilor străini, preşedintelui Academiei Române, rectorului Universităţii din Bucureşti, primarului şi membrilor consiliului comunal al capitalei. Seara a avut loc o recepție intimă, după care regele și regina s-au plimbat cu trăsura prin oraș, salutând publicul venit să îi admire.
Cu o zi înainte, Carol I și Elisabeta i-au primit la palat pe cei care doriseră să le ofere daruri. Unul dintre cadourile primite atunci se află în patrimoniul Muzeului Național de Istorie a României. Este vorba de un cabinet din lemn de nuc, decorat cu intarsii de alamă aurită și ornamente de bronz, ce fusese trimis de principesa Josephine de Hohenzollern, mama regelui Carol I, şi de fratele cel mare al acestuia, Leopold de Hohenzollern.
Lucrat în Germania, la Stuttgart, în atelierul sculptorului în bronz Paul Stotz, unul dintre furnizorii casei regale române, cabinetul este, din punct de vedere tipologic, un „vargueño”-un gen de masă de scris specifică Renaşterii Spaniole (secolele XV-XVI), compusă dintr-un bufet sau, ca în cazul de faţă, o consolă, pe care se sprijinea un cufăr cu latura frontală batantă, servind atât ca ușă, cât şi-atunci când era lăsată în jos-la scris, şi cu interiorul compartimentat în mici sertare.
„Vargueño” puteau fi utilizate nu numai pentru redactarea şi păstrarea corespondenţei, ci şi pentru depozitarea de documente importante, bijuterii sau alte obiecte de preț. Cabinetul dăruit lui Carol I și Elisabetei este împodobit cu motive vegetale, capete de Hermes și de dragoni feminini („Vibria”) din mitologia catalană. Prin realizare și elementele decorative, această piesă de mobilier este o creație caracteristică stilului eclectic, constituind o combinaţie de neo-renaştere spaniolă cu baroc francez.
Pe faţa anterioară a consolei, este gravată, într-un cartuș metalic, următoarea inscripție:„MDCCCXCIX – MDCCCXCIV. TREUE ERINNERUNG IN FREUD UND LEID. NEUES GLÜCK MIT GOTTES SEGEN” (”1869 – 1894. O amintire credincioasă la bine şi la greu. Noi bucurii cu binecuvântarea lui Dumnezeu”). Paralel, pe spate, pe o altă plăcuţă este gravat:„Gestiftet von J und L” („Dăruit de J şi L” – iniţialele lui Josephine şi Leopold de Hohenzollern). Picioarele din faţă ale consolei, în a căror parte superioară sunt incrustaţi anii „1869” (stânga) şi „1894” (dreapta), sunt unite de o centură festonată, pe care este redată, într-un cartuş metalic, monograma familiei regale (un „C” şi un „E” suprapuse, surmontate de o coroană).

Aflați mai multe accesând link-ul:
👉 http://www.capodopere2019.ro/cabinet-pentru-bijuterii.html

Această piesă deosebită poate fi admirată în expoziția temporară "Capodopere din patrimoniul MNIR", deschisă pentru publicul vizitator.

"Corespondență către Ioan Andrieșescu. Scrisori din colecția Muzeului Național de Istorie a României"

Editura: MNIR
An: 2023
Nr. de pagini: 400

Volumul, editat de către dr. Cristiana Tătaru și dr. George Trohani, reunește în paginile sale un număr de peste 480 de scrisori primite de unul dintre cei mai importanți arheologi români, Ioan Andrieșescu, director al Muzeului Național de Antichități și profesor în cadrul Universității din București.
Printre cei 152 de expeditori, ale căror scrisori se păstrează în această arhivă de corespondență inedită, se găsesc scrisori semnate de unele dintre cele mai importante personalități ale arheologiei din perioada interbelică, precum: Vasile Pârvan, Constantin Daicoviciu, Suzana Dimitriu, Grigore Florescu, Scarlat Lambrino, Harilaos Metaxa, Virgil Drăghiceanu sau Dinu Rosetti.
Arhiva de corespondență a lui Ioan Andrieșescu, păstrată în patrimoniul Muzeului Național de Istorie a României, cuprinde scrisori primite de către reputatul arheolog între anii 1921 și 1943. Acestea surprind în paginile lor frământările oamenilor care lucrau în muzee și în învățământ, fiind deopotrivă și o dovadă a generozității omului Ioan Andrieșescu, căruia mulți dintre tinerii arheologi și oameni din preajma sa îi cereau sprijinul în diverse probleme personale sau profesionale.

Poate fi achiziționat de la magazinul muzeului sau comandat online:
https://mnir.ro/shop/index.php/produs/corespondenta-catre-ioan-andriesescu-scrisori-din-colectia-muzeului-national-de-istorie-a-romaniei/