OBSERVATORUL MILITAR

În teatrele de operații, fie ele Afganistan sau Irak, arma nu se lasă din mână nici în momentele care, acasă, înseamnă intimitate, repaus fizic sau conexiune spirituală.

Într-o bază militară, o imagine pe care niciun militar nu o uită este popota. O sală uriașă, un furnicar de națiuni și arome, unde mii de oameni mănâncă sub același acoperiș. Dar, dincolo de zgomotul tăvilor și de mirosul de mâncare caldă, există un detaliu care îți amintește unde te afli: arma.

Agățată de spătarul scaunului, așezată pe genunchi sau sprijinită de masă, arma nu părăsește niciodată militarul. Este un fel de prelungire a corpului, o prezență tăcută, care spune că relaxarea este doar o stare de spirit, nu o realitate tactică. În Kandahar, mănânci cu o mână, în timp ce cealaltă rămâne, instinctiv, aproape de curea. Este acea „vigilență calmă” care definește viața în bază: ești la masă cu camarazii, dar ești gata de misiune în orice secundă.

Viața în bătaia puștii - memoriile unui jurnalist militar - Agenția Media a Armatei Colonel (ret) Benone Neagoe În teatrele de operații, fie ele Afganistan sau Irak, arma nu se lasă din mână nici în momentele care, acasă, înseamnă intimitate, repaus fizic sau conexiune spirituală. Într-o bază militară, o imagine pe care niciun militar nu o uită este popota. O sală ur...