Honorius Circa

UNDE DUCE LIPSA DE STRATEGIE ȘI INVESTIȚII (CU CAP) ÎN EDUCAȚIE!

În 2022, România a participat din nou la testele PISA - Programme for International Student Assessment - program care măsoară competențele elevilor de 15 ani în matematică, lectură și științe.

‎Rezultatele nu sunt doar proaste. Sunt catastrofale în mod sistematic.

‎428 de puncte la toate cele trei domenii evaluate: matematică, lectură, științe. Un scor perfect uniform, perfect mediocru, perfect dezastruos.

‎Pentru a înțelege mai bine, trebuie să observăm că media OECD este 478 de puncte. Diferența de 50 de puncte echivalează cu aproximativ un an și jumătate de școlarizare.

Estonia, liderul european, are 526 de puncte (când spuneam ca vreau sa fiu Estonia se uita lumea la mine ciudat).

Noi suntem cu aproape 100 de puncte în urmă - echivalentul a peste doi ani de școală.

‎România ocupă locul 2 din urmă în Uniunea Europeană. Doar Bulgaria ne depășește la capitolul eșec educațional.

‎Dar cifrele brute nu captează dimensiunea dezastrului. Detaliile arată așa: 33.2% dintre elevii români se situează sub nivelul 2, pragul considerat de OECD drept limita alfabetizării funcționale.

Concluzia - suntem o turma condusa de lideri fără viziune, fără plan, fără viitor.

Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) a adoptat proiectul de lege „Ecosistem“, care reprezintă un demers amplu de reformare a cadrului legislativ aplicabil organismelor de plasament colectiv și administratorilor de fonduri.

Proiectul a aparut in urma colaborarii dintre ASF si reprezentanții industriei de profil, urmărind simplificarea procedurilor de autorizare, crearea unui regim mai flexibil pentru fondurile de investiții alternative destinate investitorilor profesionali și stimularea pieței locale de private equity și venture capital.

S-a urmarit adaptarea cadrului de avizare la realitățile economice actuale, încurajarea investițiile și inovația combinate cuun nivel mai ridicat de protecție pentru investitorii de orice fel.

Proiectul „Ecosistem“ este un pas important în modernizarea arhitecturii legislative a pieței de capital din România, principalul obiectiv fiind consolidarea rolului acesteia ca instrument eficient de finanțare a economiei reale.

Proiectul a fost transmis Ministerului Finanțelor pentru inițierea procesului de consultare publică și avizare interministerială.

🔗 Mai multe detalii despre proiectul de lege găsiți aici – https://s9.ro/2g1j

LECȚIA DE ISTORIE prezentată de profesorul Viorel Guțu - 18 iunie: Bătălia de la Waterloo.
La data de 18 iunie 1815, a avut loc bătălia de la Waterloo, dintre armată franceză condusă de împăratul Napoleon Bonaparte și armata celei de-a Șaptea Coaliții, aflată sub comanda ducelui de Wellington. Bătălia s-a încheiat cu victoria aliaților celei de a Șaptea Coaliții, această victorie reprezentând practic sfârșitul Imperiului napoleonian. Armata franceză a lui Napoleon era o armată omogenă ce beneficia de un corp foarte bun de cavalerie, un contingent mare de artilerie și mai multe unități profesioniste de infanterie, pe când armata ducelui de Wellington, formată din soldați englezi, belgieni, olandezi și germani, nu avea o bună experiență militară, mulți dintre ei provenind din provinciile de pe Rin, regiuni care fuseseră sub control francez timp de două decenii. Bătălia a început la ora 11:30 dimineaţa, cu un atac al lui Napoleon în flancul drept al inamicilor, atac care însă nu a avut succes, urmat apoi de un bombardament al artileriei franceze, menit să distrugă centrul armatei aliaţilor. După-amiaza, încercările repetate de atac ale francezilor au eşuat, armata contelui Blucher, care aştepta momentul oportun, a intrat în luptă și i-a obligat pe francezi să se retragă pe amplasamentul deținut anterior. În continuare Napoleon și-a angajat infanteria într-un atac menit să distrugă centrul armatei aliate, însă artileria aliaţilor a produs pierderi majore în cadrul armatei franceze, oprindu-le iarăși ofensiva. După amiază, Napoleon și-a regrupat soldaţii și a atacat din nou cu cavaleria, deși situaţia infanteriei devenise deosebit de precară. În jurul orei 18 infanteria dulcelui de Wellington a reușit să străpungă flancul drept al francezilor și să producă panică în rândurile soldaţilor francezi, care vor încerca să scape pe drumul de la Charle-Roy. Ducele de Wellington și contele Blucher au hotărât ca trupele aliate să-i urmărească pe francezi și să-i forţeze să se retragă dincolo de râul Sambre. În acest timp, împăratul Napoleon avea de luat o decizie capitală și extrem de dificilă și anume să încerce să-și ralieze trupele dezorganizate sau să se întoarcă la Paris, pentru a convinge Camerele Parlamentului de necesitatea continuării luptei cu trupele de rezervă. Legislativul, rezervat încă de la întoarcerea împăratului din insula Elba, este acum de-a dreptul ostil și sfidător și după scurte deliberări, cere suveranului să abdice. Astfel ,Napoleon a fost astfel nevoit să se predea Marii Britanii, cel mai redutabil inamic al său, iar după o scurtă escală în Anglia, împăratul va fi transportat cu vasul „Bellerophone” pe insula Sfânta Elena din Atlanticul de Sud, unde va muri în anul 1821 la vârsta de 52 de ani.