Adela Popescu

Ajungand zilele trecute la folderul 2016 mi-am amintit de o intamplare pe care nu pot sa nu v-o povestesc.
Inainte sa nasc, asa cm v-am spus anterior, am renovat locuinta noastra de atunci. Mare parte din haine si mobilier le-am trimis la Susani. In ziua in care s-a facut transportul eu nu eram acasa. a ramas responsabil sa puna umarul si sa supervizeze selectia. Totul a mers ca uns.
La trei luni d**a acest moment am mers in vizita la parintii mei la Susani.
Cautam o icoana pe care o tineau pe pereti bunicii mei, asa ca am dat iama in garajul transformat in depozit de de toate.
Ce credeti ca am gasit?
Intr-una din bucatile din dressingul nostru statea smirna, infrigurat si speriat…seiful nostru plin cu tot ce agonisisem pana atunci. Niste inele de aur, niste bijuterii cu diamante, un ceas scumpitel, ca chiar si inelul de logodna de la sot. Chair si siragul din perle naturale pe care ma pregateam sa i-l ofer cadou mamei. In garaj!!
Sotul meu nu are nuante. Ce il rog sa faca, el aia face. I-am zis sa dea dea jos dressingul si sa il trimita la Susani. Asta a facut. Ma intreb daca erau pantofi pe rafturi si camasi pe umerase, cm proceda? 😡