Dan Tue

prunc, mos, brad, copac, buză, grumaz, gard, strugure, mazăre, balaur, a răbda, a speria, tare, mare, bucuros); 71 dintre aceste cuvinte sunt comune limbilor romana și albaneza (albanezii fiind descendenți ai ilirilor, popor antic înrudit cu tracii). Moștenite din limba dacă sunt și terminațiile: esc, este și articolul postpus, specifice limbii romane. Tot de origine dacică sunt și câteva nume de râuri sau localități din România: (denumirea dacică / denumirea românească) Donaris/Dunăre, Argessos/Argeș, Samus/Someș, Maris/Mureș, Dierna/Cerna, Alutus/Olt (râuri), Abruttus/Abrud, Carsium/Harșova, Altinum/Oltina (localități).

3. Cât se cunoaște din limba dacică? Se cunosc un mare număr de nume proprii (de persoane, triburi, localități, munți, ape, zeități). La acestea se adaugă o listă de 40 de denumiri dacice de plante medicinale, păstrate în tratatele medicilor greci Dioscoride și Pseudo Apulleius (proziarna - zarna, în românește; mizila, zina, etc). Terminația "dava" specifică denumirilor localităților dacice, înseamnă "așezare întărită"; Burebista, "bine cunoscutul"; costobocii, "străluciții"; iar Decebal se traduce "cel viteaz". Poetul roman Ovidiu a scris, în timpul exilului sau la Tomis, un număr de poeme în limba dacilor, dar care s-au pierdut.

4. Scrisul
Existau cu siguranță învătați daci care cunoșteau scrisul și limbile greacă sau latină (în timpul razboiului din 101-102, Decebal i-a trimis lui Traian o scrisoare, în limba latină, pe o ciupercă mare; de asemenea pe unele blocuri din zidul Sarmizegetusei s-au descoperit litere grecești). Singura inscripție în limba dacă este aceea de pe marele vas de cult descoperit la Sarmizegetusa: "DECEBALUS PER SCORILO", însemnand "Decebal, fiul lui Scorilo". Ceramică și metalele
Vasele de ceramică din epoca fierului dovedesc însușirile artistice ale dacilor. În multe locuri din Dacia au fost găsite imitații ale frumoaselor vase grecești. Cercetările arheologice au scos la iveală, în zona Munțiilor Oraștiei, ceramica pictată originală, datând din primul secol d.Hr. (desene roșii - reprezentări geometrice, vegetale, animale - pe un fond alb). Dacii lucrau aurul, care se gasea din abundență în Munții Apuseni. O piesă valoroasă este coiful de aur găsit la Poiana - Coțofenești (se observă influența scitică). Din argint se faceau nu numai imitații de monede macedoniene, grecești și romane, dar și vase și podoabe (au fost descoperite mai multe tezaure de argint, unele conținând piese remarcabile - Sancraieni). Dacii împodobeau câteodată și obiectele uzuale, de exemplu, unele ținte de fier sau cleștele de fierar găsit la Sarmizegetusa.

6. Motive în arta dacică
Stilizarea motivelor zoomorfe și antropomorfe specifică artiștilor daci dovedește preferința acestora pentru desenul geometric. Utilizarea pe scară largă a motivelor vegetale se explică tot prin geometrismul frunzelor și lujerilor. Motivele zoomorfe se pare ca au fost împrumutate de la sciți și greci. Figura umană este rară (se cunosc patru - cinci reprezentări ale zeiței Bendis: capul descoperit la Costești, medalionul de la Sarmizegetusa, etc). Brățările dacice, deschise și în spirală, se termină de obicei cu capete de șarpe - străvechi simbol indo - european. Cavalerul Danubian (Cavalerul Trac), cu numeroase reprezentări în epoca romană, este probabil de origine dacică (deși nu s-au descoperit reprezentări din perioada statului dac).

7. Muzică
Dacii iubeau muzica. Istoricul grec Teopomp ne spune că, atunci când dacii merg într-o solie, își iau cu iei chitările și, în timpul cât fac expunerea, cântă din aceste instrumente. De asemenea, Iordanes ne vorbește de cântările, din gură și din chitare, ale preoților daci.

ȘTIINȚĂ
8. Medicină
Dacii se pricepeau în mod deosebit la medicină. Am menționat deja tratatele de medicină a doi medici greci care cuprind nume dacice pentru o serie de plante medicinale. De asemenea, Iordanes ne spune că dacii cunoșteau "natura", adică însușirile "ierburilor și arbustilor". Descoperirile arheologice de la Sarmizegetusa și Poiana dovedesc întrebuințarea instrumentelor chirugicale și chiar efectuarea unor operații delicate, cm ar fi trepanațiile. Celebrul filosof grec Platon, citează un principiu de medicina al dacilor, aplicat de preoții lui Zalmoxis. Acest principiu spune că pentru a vindeca trupul trebuie să îngrijim și sufletul. Platon explică astfel de ce medicii greci nu se pricep la multe boli (pentru că nu cunosc întregul de care trebuie să se ocupe, ei tratând doar trupul).