Business Teorema

Ana (Aurica) Antonescu:
Vitele le dusesem la pădure. Le-am dus la munte, sus, la Cozia. Fiecare un'e puteau, la mărgini, la... Și când ne-am dus, că a venit rușii, după ce se gătase de trecut, a venit unii cu 190 de vaci. Sau cu 90. Cu 90, cred că, nu mă-i țiu în minte. 95 de vaci. Și le-a închis la noi în obor. Le-a închis acolo și a pus pe tăticu' paznic la ele. Și peste noapte a a venit o ploaie mare, la două noaptea. Și tăticu' avea o pelerină pe el, dar l-a răzbit ploaia și s-a dus în casă. Era casa ici, oborul ici. Și s-a dus în casă. A stat și el, o fi adormit vreo țâră, oborul închis. Dimineața la cinci se scoală, și să se ducă iară, să păzească la obor, acolo. Oborul, spart! Ruptă poarta, vaci mai ieșise și pe afară una, două. A mai găsit două pe uricioară. A venit tăticu' în casă, țiu minte, a venit în casă, zice: Florico, scoală, c-a rupt vacile oborul, ce ne facem?! Dă-i, s-a dus pe vale, a văzut urmă pe vale, pe care le-a găs't pe-afar', le-a închis... Și tăticu' a plecat de acasă, n-a mai stat, că i-a fost frică, când a văzut că mai lipsesc din vaci. Nu lipsau multe, vreo patru, cinci. Patru a lipsit, dar rușii ne-a pus cinci. Cinci vaci am dat.
Și când se scoală rușii dimineață, oborul desfăcut, tăticu' nicăieri. Uite, zice, a furat azi-noapte vacile! Zice, ei le-a furat și soțul a plecat, nu mai e aici, a zis mămica. El s-a dus în coastă, tăticu', și d-acolo vorbea cu mămica, peste vale. Așa. Și tăticu' a plecat, a rămas mămica.
Ce să facă mămica? Era curajoasă mamica. Ce să vorbești cu rușii?! Zice, uite, a venit hoții și ne-a spart și ne-a luat în vaci. Le-a numărat ei, vacile, și a zis că lipsesc 5. Ce să, a zis 5, gata. După ce s-a înțeles cu rușii, îi spunea de acasă lu' tăticu', în coastă acolo: Bă, vezi că, uite... Era un om rus, la noi, căsătorit. Și s-a dus mămica cu rușii la el. Și zice: auzi țață Florico, să-i dați vacile, 5 vaci, că dacă nu vă împușcă 5 familii și 5 case le dă foc. Așa a zis rușii. Ce să mai... Mămica a strigat la tăticu': Bă, hai la vale... Hai la vale, zice, să găsim vacile!

Citește mai multe povești în volumul Povești din bătrâni, pe care îl vom lansa pe data de 9 noiembrie, la Perișani, Vâlcea!
Povești din bătrâni este un proiect implementat de Business Teorema în parteneriat cu Scoala Gimnaziala Perisani și co-finanțat de AFCN în sesiunea I/2024. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitea beneficiarului finanțării.

Gheorghe Buican, 71 de ani:

Era Paul Fețeanu, mă lua de perciuni, învățătorul. Și mă sălta de aici. Mă săltam și eu pe picioare până nu mai puteam. Și când nu mai puteam: trage firi-al să fii, că... Cât o să tragi?
Când mai făceam câte ceva rău, aveam un penar așa de lemn, cam atât de lung și cu limbă de aia de să trăgea. Îmi lua penarul după bancă: Ține mâna! Să nu trag mâna. Îi trăgeam mâna, dădea în gol. Mă puca de ici de deaște și îmi dădea. Aici una, aici una. Câte șapte, opt penare. Ce-l dădeam eu în gândul meu!
După ce am gătat școala, lucram la acoperișele astea, m-am dus și i-am coperit un fânar, pe unde stătea el la Copăceni, pe lângă Vâlcea. Era căsătorit acolo. Domnul Fețeanu, zic, acum putem schimba rolul? De ce, Gheorghe? De ce? Să iau o șiță, să vă dau peste palmă, vă dau cu dunga, nu cu latul. Păi, cum? Păi, cm îmi dădeai dumneata mie la școală! Parcă nu mai țiu minte! Ba să ții minte, că îmi dădeai de-mi înroșai palma. Și când îi spuneam michii, zicea: păi, ai făcut tu ceva rău! Deci tot pe mine mă acuza. Nu, bă, Gheorghe, hai să bem o țuică, lasă... Ce-a fost a trecut, știi? Tot o dădea din colț în colț. Eu i-am spus: hai, facem schimb acum! Că eu sunt cu meserie, tu nu ești. Tu nu mai ești cu meserie. Gheorghe, mă scuzi, mă ierți că... Așa era pe timpurile alea!
Povești din bătrâni este un proiect implementat de Business Teorema în parteneriat cu Scoala Gimnaziala Perisani și co-finanțat de AFCN în sesiunea II/2024. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitea beneficiarului finanțării.