Creative Nails by Ada

Am început borcanul ăsta într-un moment în care aveam senzația că trec prin săptămâni pline și totuși, când mă opream, îmi rămânea în minte doar ce n-a mers. Și frustrarea.
Știi sentimentul ăla? Că muncești, alergi, rezolvi, ții lucruri în picioare… și tot ce auzi în cap e: n-a fost suficient, nu ți-a reușit, nu ești ce trebuie.

Așa că mi-am făcut un obicei mic și simplu, scriu un bilețel pe săptămână. Un fapt real. O dovadă. Nu dorințe. Nu scenarii. Nu cm ar fi dacă. Doar ce s-a întâmplat cu adevărat, ca să nu-mi mai scape viața printre zile.
Pentru că memoria e ciudată. Ține minte apăsarea, dar uită reușitele. Ține minte grija, dar uită momentele în care ai fost bine. Și apoi ajungi să crezi că n-ai făcut nimic, când de fapt, ai făcut enorm.

La final de an vreau să mă uit înapoi și să pot spune: uite câte lucruri am trăit, uite câte am dus, uite câte s-au așezat.

Spune-mi în comentarii: tu unde simți cel mai des că uiți ce ai făcut bine? Sau dacă ai un ritual care te ajută să-ți amintești valoarea, bucuriile, reușitele, chiar sunt curioasă să-l citesc.