ProRecovery.ro

A opta postare.
Parcursul recuperării neurologice

Evoluția Tratamentului În Recuperarea Accidentului Vascular Cerebral Domnul în vârstă de 70 de ani, de profesie kinetoterapeut, a suferit un accident vascular cerebral (AVC) ischemic, care a cauzat atrofie cerebrală totală în ...

Ca terapeut sau nu, cm ai răspunde la acest mesaj?

A cincea postare

Cele doua reguli ale recuperării

Pentru a se ajunge la un progres remarcabil, recuperarea medicală are la bază două reguli de aur, de netăgăduit: 1. Respectul; și 2. Încrederea.

Fundamental în relația dintre terapeut și pacient este respectul. Acesta reprezintă un element esențial în realizarea unei colaborări eficiente și benefice. Reciprocitatea respectului constituie temelia solidă a programului de recuperare. Acest aspect contribuie la instaurarea unei relații bazate pe încredere și colaborare, care, în final, conduce la îmbunătățirea rezultatelor tratamentului

Au existat situații în care am fost solicitat să recuperez un pacient aflat în pat. După o săptămână în care am mers zilnic la domiciliul pacientului, cei apropiați au ajuns să verifice exercițiile pe care le aplicam pacientului pe internet.

Într-un alt caz, soțul pacientei aflate în pat încerca să elaboreze și să impună propriul program de recuperare. Atunci când l-am întrebat: "De ce crezi că ar fi mai bine să fac exact cm spui dumneata?", răspunsul a fost: "Așa mi s-a spus că trebuie făcut." Acela a fost momentul în care s-a pierdut încrederea și respectul, motiv pentru care relația s-a încheiat în acel moment.


A doua regulă în relația terapeut - pacient este ÎNCREDEREA. Pentru a realiza un progres remarcabil în recuperare, pacientul trebuie să aibă încredere totală în terapeut, iar terapeutul să fie empatic și să înțeleagă perspectiva pacientului în profunzime. Fără această calitate umană, esențială, numită încredere, nu se poate face absolut nimic, iar orice program de recuperare medicală, menținere sau îmbunătățire a sănătății, este sortit eșecului. Aceasta este o lecție pe care am învățat-o de la marii profesori ai facultății și pe care am înțeles-o în întregime în cursul carierei mele.

Știu. Încrederea se câștigă, se construiește și se întărește în timp, prin fapte concrete, nu prin cuvinte goale. Felul în care te prezinți în primele ședințe, ca terapeut, este definitoriu. Poți câștiga sau pierde până și ultimul gram de încredere.


Va urma.

Adrian Iliescu – Bodymaster Method

Observații realizate în urma mai multor ședințe de recuperare medicală:

𝗣𝗲𝗿𝘀𝗼𝗻𝗮𝗹𝗶𝘁𝗮𝘁𝗲𝗮 𝗽𝗮𝗰𝗶𝗲𝗻𝘁𝘂𝗹𝘂𝗶: Pe parcursul extins al programului de recuperare medicală, am observat că domnul George este o persoană deosebită, un om bun. În același timp, emană hotărâre, intransigență și o ambiție remarcabilă. Fără să se lase influențat de resentimente sau menajamente, își exprimă gândurile cu o sinceritate intransigentă, folosind un limbaj personal, dezvoltat în timp prin gesturi, mimica feței și onomatopee de neînțeles.

Deși se arată ferm și hotărât, domnul George posedă o latură haiosă și glumeță. În momentele de bună dispoziție, devine imposibil de lucrat cu el, transformând ședința într-un spectacol comic. Cu toată onestitatea, îți spun că adesea las sau încurajez aceste stări euforice pe care le traversează, și asta, pentru a se bucura de momentele pline de zâmbete și râsete care îi luminează sufletul și chipul. Merită menționat faptul că, după câteva luni de recuperare, a început să redea primele sunete, iar la aproape opt luni, și-a recăpătat râsul.

În primul an al procesului de recuperare, am întâlnit frecvent refuzul său și ambiția sa de neclintit, adesea dusă la extrem, precum un catâr în pantă. Această caracteristică îl amuză de fiecare dată când o aduc în discuție. Refuza să coopereze și făcea numai ceea ce dorea, expunându-se riscului de cădere sau accidentare. Atunci când decide să nu coopereze, este hotărât în decizia sa, ignorând cu desăvârșire orice indicație, recomandare sau rugăminte din partea mea.

𝗗𝗶𝗻 𝗽𝗲𝗿𝘀𝗽𝗲𝗰𝘁𝗶𝘃ă 𝗰𝗼𝗴𝗻𝗶𝘁𝗶𝘃ă: În primul an de recuperare, atenția și capacitatea de concentrare a domnului George au fost scăzute, uneori chiar absente. Existau momente când nu putea fi deloc concentrat, fiind ușor distras de orice element nou din încăpere, fie că era vorba de un ceas pe noptieră sau de un pachet de șervețele așezat într-un loc oarecare. Când se întâmpla această situație, ignora complet orice interacțiune cu cei din jur. Nu mai auzea și nu mai vedea pe nimeni, atenția îi era la noul stimul și nimic mai mult. Pentru a-l reconecta la exercițiul întrerupt, trebuie să cobor în adâncurile răbdării și să scotocesc în desaga cu invenții pentru a găsi metode care să-l poată readuce la nivelul de concentrare necesar.

𝗡𝗶𝘃𝗲𝗹𝘂𝗹 𝘀ă𝘂 𝗱𝗲 𝗽𝗲𝗿𝗰𝗲𝗽ț𝗶𝗲: Este de asemenea afectat. Adesea, nu înțelege cu adevărat un exercițiu, o mișcare sau o poziție, indiferent câte explicații și demonstrații i-am oferit. Rezultatul rămâne același de fiecare dată: el mă privește nedumerit și execută cu totul altceva, fără a avea legătură cu ceea ce i-am prezentat. Nu știe și nu poate cere asistență sau clarificări. Îl surprind adesea privindu-mă cu ochii mari și curioși, așteptând un răspuns la o întrebare pe care nu a adresat-o niciodată (prin mimica, gestica sau onomatopee). Pentru că nu poate să adreseze întrebări, mă adresez lui cu toate întrebările pe care le pot intui în acel moment, eliminându-le una câte una. Uneori, reușim să ajungem la sursa problemei, în timp ce alteori rămâne un mister nerezolvat.

Va urma.

Adrian Iliescu – Bodymaster Method

Constatarea personală:
Când am văzut pentru prima dată pacientul, am găsit în fața mea o umbră de om solid, întinsă în pat. Acea imagine a făcut să treacă prin mine un fior. Era slăbit, părea alb-gălbui la față și avea o expresie de mare neputință. Îmi dădeam seama că trăia un adevărat coșmar care făcea parte din realitatea lui. Era speriat, iar în același timp, părea că ar fi putut izbucni în furie din cauza stării de neajutorare în care se afla. Deși familia îi acorda o susținere totală, nu putea să scoată nicio vorbă, niciun sunet, limitându-se la a câteva gesticulări cu brațul sănătos și în rest, la priviri cu ochi îngrijorați. Așa a fost primul contact cu domnul George și familia dumnealui.

Încep evaluarea și, fără a mă uimi prea mult, constat că în cele două luni de spitalizare ale domnului George, mobilizarea să nu a fost adecvată, iar sistemul musculo-articular s-a înrăutățit considerabil. A suferit o pierdere semnificativă a amplitudinilor de mișcare, iar acest fapt a dus la generarea de dureri exprimate prin grimase în timpul mobilizărilor a membrelor afectate. Astfel, întreaga parte dreaptă este înțepenită devenind fragilă și foarte dureroasă la mișcare. Pentru a o readuce la o funcționalitate acceptabilă, este necesară o doză considerabilă de atenție, pricepere și multă răbdare.

În astfel de cazuri complexe, care se întind pe o perioadă îndelungată, colaborez strâns cu colega mea de facultate și de master, Diana Diaconescu. Sunt rare zilele în care nu pot ajunge la pacient. Există și perioade când plec în concediu și nu pot fi prezent. În asemenea situații intervine Diana, continuând programul de recuperare neurologică. Ne consultăm, ne sfătuim și căutăm cele mai bune soluții pentru progresul domnului George.

Va urma.