Ramona M. Covrig
La streașina casei, chiar lângă ușa de la intrare, doi codruși și-au făcut cuib. Își cresc puii acolo, sub acoperișul nostru, iar patru guri gălăgioase se trezesc ca din amorțire de fiecare dată când unul dintre părinți se încumetă să se avânte spre cuib. O adevărată faptă de vitejie. Și-au rânduit casa cu migală: danteluțe de iarbă uscată, catifeluri moi, mușchi verde cules cu răbdare și lipit cu sudoare și crez. Acum, de când ne-am aciuat și noi pe lângă casă, parcă noi suntem cei care deranjăm. Părinții sunt neobosiți. Aduc în cioc gâze și musculițe, într-un du-te-vino fără odihnă. Se opresc mai întâi precaut pe firul electric, apoi coboară smerit pe gard și mă țintuiesc cu privirea, făcând salturi țanțoșe și scoțând sunete care se vor aspre și amenințătoare. Ea își infoaie penele și se rotește ca un titirez, apoi dispare după o firidă, încercând să vadă dacă m-am speriat. El e mai sobru. Prinde o gâză, zboară drept spre cuib, lasă prada și primește imediat aplauzele corului gălăgios de pui. Apoi pleacă iar, după un nou festin. Ea, în schimb, pare mai atentă la primejdii. După atâtea manevre de camuflaj și asigurări că nimeni nu vede drumul spre cuib, obosește uneori și mai mănâncă din musculița prinsă. El vine, aduce, pleacă. Ea veghează prudentă sau se rotește amenințător, apoi înghite și ea câte o musculiță. Și iar pleacă. Și tot așa.
Împărțim același spațiu după legea nescrisă a „primului venit, primul servit” și, de cele mai multe ori, ajungem la pace. Eu cedez prima. Mă retrag în hamac — o pedeapsă greu de îndurat — sau sub copacul roz. De câteva zile, de când pare mai stresată și mănâncă mai bine, ea s-a făcut puțin mai durdulie. Se încordează mai rar și pare mai preocupată de penajul ei. Se scarpină și își netezește penele până la plictiseală. El vine și pleacă. Vine, livrează și pleacă. Ea pare mulțumită. Pe gardul zidit găsește mereu furnici, gâze și larve căzute din plopul încă tânăr, pe care vântul îl scutură din zori și până noaptea. Cu timpul, parcă a început să mă tolereze. Astăzi a intrat în cuib cu o gâză în cioc fără să-mi mai cânte bezmetic acel tril înșelător și certăreț. Nu știu cât vor mai sta puii în cuib, dar după cm li se văd deja ciocurile pe marginea lui, într-o zi vor zburda și ei prin aer. Acum doi ani, alți codruși și-au întemeiat familia sub același acoperiș. Erau mai sociabili și mai tandri unul cu altul. Se lipeau din când în când, ca un cuplu obișnuit cu dragostea. Perechea aceasta tânără pare însă mai degrabă un cuplu parental: practici, atenți, mereu la datorie.
Dar nu e puțin lucru să cooperezi atât de frumos la sarcina comună de a-ți crește puii până când vor prinde curajul cerului. Iar astăzi — și probabil încă multe zile de acum înainte — vom mai sta împreună, privindu-ne reciproc. Și cine știe… poate, la final, îmi vor lăsa și mie o râmă sau o gâză drept semn de pace. Cu sau fǎrǎ semnul de pace se vor întoarce într-o zi turnați în alte trupuri.
În ultimii ani, discuțiile despre sănătatea mintală au ieșit treptat din zona tabuului, însă pentru foarte mulți oameni accesul real la psihoterapie a rămas aproape imposibil. Psihoterapia este adesea primul lucru la care oamenii renunță.
Inițiativa , susținută de Nicu Ștefănuță, propune un lucru simplu, dar profund necesar: decontarea a 30 de ședințe de psihoterapie pentru cei care au nevoie de sprijin. Nu este doar o măsură administrativă sau un proiect de sănătate publică. Este o recunoaștere a faptului că anxietatea, depresia, burnout-ul, trauma și epuizarea emoțională sunt probleme reale, care afectează milioane de oameni și care nu dispar doar pentru că alegem să nu vorbim despre ele.
În România încă există ideea că trebuie „să te descurci singur”, că vulnerabilitatea este un semn de slăbiciune sau că psihoterapia este rezervată doar celor privilegiați. Tocmai de aceea, o astfel de inițiativă are și o puternică valoare socială: normalizează cererea de ajutor și transmite că sănătatea mintală merită aceeași atenție ca sănătatea fizică. Nimeni nu ar trebui să fie nevoit să aleagă între a merge la psihoterapie și a-și plăti facturile.
30 de ședințe pot însemna începutul unui proces real de vindecare. Pot însemna prevenție înainte ca suferința să devină cronică. Pot însemna sprijin pentru adolescenți, părinți, studenți, oameni care trec prin pierderi, abuzuri, anxietate sau perioade de colaps emoțional. Iar pe termen lung, investiția în sănătatea mintală înseamnă și o societate mai sănătoasă, mai empatică și mai funcțională.
nu vorbește doar despre psihoterapie. Vorbește despre demnitate, acces egal la sprijin și despre curajul de a construi politici publice care pun oamenii pe primul loc.
06/05/2026
Curs de eticǎ în psihoterapie
Gr.12 Ippa Bucuresti
9-10 mai/16 h
Formator Ramona M Covrig
Cuprins
1. Introducere
2. Forme ale eticii si definitii
3. Principiile etice fundamentale
4. Luarea deciziilor etice
5. Calitatile psihoterapeutului
6. Codul etic CPR
7. Codul etic FRP
8. Competentele psihoterapeutului European
9. Genograma etica
Click here to claim your Sponsored Listing.
Category
Contact the business
Website
Address
Bucharest