Voteaza Nu

Călin Georgescu propune un model suveranist-distributiv, inspirat de idealurile economice și sociale ale perioadei interbelice. În esență, această viziune promite o națiune de mici proprietari și producători, o întoarcere aparent romantică la satul românesc tradițional. Totuși, nu putem ignora asemănările cu retorica legionară de altădată, în special sloganul „omul și pogonul”, care ridică semne de întrebare despre implicațiile acestei ideologii.

Georgescu crede că poate reinventa roata economică a României, dar îi lipsește chiar și un plan pentru un căruț. Economia nu se construiește pe dorințe, ci pe fapte și strategii clare.

Călin Georgescu ne propune un model economic ca o salată de varză din secolul XVI: o Utopie în stil Morus, dar cu un dressing proaspăt de populism. În timp ce alții își construiesc autostrăzi spre progres, noi ne-am putea trezi cu un bilet doar dus spre o insulă mitică, unde muncim cu toții la o fermă de idei fantastice. În această Uniune Europeană, visurile fără strategie sunt ca o barcă fără vâsle - poate plutește, dar nu ajunge nicăieri. E timpul să deslușim harta și să navigăm inteligent, nu doar să ne aruncăm în ape tulburi cu speranța că vom găsi pământul făgăduit.

Utopia comunistoidă a lui Georgescu seamănă cu un basm în care roboții sunt înlocuiți cu atelaje, iar programele IT cu planuri cincinale. Viitorul imaginat de el este la fel de conectat la realitate ca o căruță la o stație de încărcare electrică.

De ce ne-am lăsa viitorul în mâinile unui om care promovează o agendă pro-rusă și anti-UE? Cum am putea ignora implicațiile devastatoare?

În timp ce Georgescu promovează un discurs pro-rus și antioccidental, noi simțim amenințarea instabilității economice și politice. El propune izolare sub pretextul protecției, dar aceasta nu ne va proteja de stagnare și declin. Georgescu dorește retragerea din NATO și UE sub premiza unei suveranități iluzorii. E timpul să ne întrebăm: unde ar duce România această viziune?