Brightivity Montessori

Există un reflex natural al adulților de a îndepărta de copiii mici obiectele care taie. Și vine dintr-un loc bun, din protecție. Doar că protecția care elimină complet contactul cu un obiect real nu construiește niciun fel de competență în jurul lui.
Un copil care nu a folosit niciodată o foarfecă nu devine mai sigur în folosirea ei odată cu vârsta. Devine doar mai mare, cu același nivel zero de experiență.
Introducerea foarfecii la vârste mici (în mediul nostru Montessori, începem în jurul vârstei de 2 ani) nu înseamnă să pui un obiect în mâna unui copil și să speri că totul va merge bine. Înseamnă o secvență specifică: mai întâi, o demonstrație lentă în fața copilului. Copilul vede exact cm se ține foarfeca, ce fac degetele, cm se mișcă lama. Apoi, pune mâna el, cu un adult îndrumător prezent. Și începe cu provocări mici, cu a tăia fâșii foarte înguste de hârtie subțire.
Folosim foarfeci cu vârf rotunjit, dar reale, funcționale, nu jucărie. Diferența contează: o foarfecă-jucărie care nu taie nimic nu învață copilul nimic. Corpul lui nu primește niciun feedback real despre presiune, unghi, efort necesar, consecințe.
Ce se întâmplă când copilul primește un obiect real este îl face să devină mult mai atent. Mișcările încetinesc, privirea devine concentrată, mâna se calibrează.
Siguranța nu vine din îndepărtarea obiectului. Și nici din noroc, ci vine atunci când introducerea lui a fost bine pregătită.