Partidul Verde

31 mai -Ziua Românilor de pretutindeni
🇷🇴
La mulți ani
România! Uniți suntem mai puternici!

🐝 Albinele înseamnă viață.

Siguranța hranei tuturor depinde de ele.
Peste 80% din alimentele pe care le consumăm există datorită polenizării realizate de albine. Fără ele, ecosistemele se prăbușesc, biodiversitatea dispare, iar viitorul nostru alimentar devine nesigur.
Și totuși, oamenii sunt principala cauză a dispariției accelerate a albinelor.

Pierderea habitatelor naturale, pesticidele toxice și schimbările climatice au dus deja la dispariția a milioane de stupi, iar populațiile de albine din Europa au scăzut cu 13% față de nivelul din 1990.
Astăzi, de Ziua Mondială a Albinelor, trebuie să ne reamintim că protejând albinele, ne protejăm propria existență.

De aceea, noi, Verzii, susținem:
🌱 protejarea și sprijinirea apicultorilor
🌱 o agricultură sustenabilă, fără pesticide toxice și neonicotinoide
🌱 crearea de bariere vegetale între monoculturi
🌱 protejarea biodiversității și a suprafețelor naturale unde pot crește flori native și diverse

Haideți să salvăm albinele.
Haideți să protejăm viitorul planetei. 💚

”Sistemul” controlează totul, inclusiv sindicatele.
Corupția, politizarea tuturor instituțiilor și transformarea dialogului social într-o formă fără fond au transformat mișcarea sindicală din România într-un simplu instrument de amortizare a nemulțumirilor sociale
Dacă vă întrebați vreodată, așa cm facem noi, Verzii, atunci când vedem nedreptăți flagrante, reducerea finanțării și salariilor în domenii strategice (de exemplu educație, sănătate, mediu, cultură, cercetare) sau căpușarea unor instituții și companii de stat:

- Ce fac sindicatele?
Sau dacă stați de vorbă cu oameni din aceste domenii și le puneți această întrebare, răspunsul e simplu – Sindicatele nu mai reprezintă cu adevărat interesele oamenilor, nu mai apără pe nimeni. Pentru că, acolo unde mai există, rolul lor s-a transformat de la un instrument al apărării celor care muncesc în acela de instrument politic care reacționează doar la comanda partidelor, având rolul de a gestiona furia și nemulțumirea oamenilor.

Legea dialogului social este o glumă proastă, iar dialogul social este doar mimat. De peste trei decenii, sindicatele românești funcționează mai degrabă ca decor democratic. Dar dacă privești atent, observi un tipar clar: ele nu reacționează atunci când drepturile angajaților sunt erodate, ci doar când schimbările de putere deranjează sistemul sau amenință să reformeze instituții sau companii în care s-au instalat pile, relații și rubedenii.

Sindicatele românești nu și-au pierdut doar vocea, ci și autonomia. Capturate treptat de sistemul pe care ar fi trebuit să-l confrunte, ele au devenit instrumente de reglaj social, nu forțe care să schimbe realitatea muncii. Astfel, marile pierderi au trecut aproape fără opoziție reală: precarizarea muncii, fragmentarea contractelor, mutarea riscului de la stat spre individ. Sindicatele au fost acolo, au explicat, au girat. Nu pentru că ar fi fost slabe, ci pentru că asta li s-a cerut.
Astăzi, sindicatele funcționează ca niște „butone de reglaj social”: când tensiunea crește, sunt activate; când pericolul trece, sunt dezactivate. Nu există autonomie reală.

Un exemplu clar este protestul recent al sindicatelor de la Apele Române. Da, oamenii din sistem care muncesc cu adevărat au dreptul să-și apere posturile, salariile și drepturile, dar declanșarea acțiunii ține mai degrabă de amenințarea reformei anunțate de Ministerul Mediului, care va lovi în interesele celor instalații în posturi de conducere.

Capturarea sindicatului nu e conspirație. Este un mecanism rafinat: oamenii cred că sunt reprezentați, în timp ce sunt gestionați. Este momentul ca Legea Dialogului Social să fie schimbată și respectată cu adevărat, iar sindicatele să revină la rolul lor. Dar schimbarea nu poate veni decât din interior, de la cei care nu se mai simt reprezentați.