Un Strop de Repaus

Astăzi nu e despre o carte, ci despre niște gânduri pe care le am de ceva vreme și pe care vreau să le împărtășesc aici. Am aflat destul de recent de faptul că unii utilizează inteligența artificială pentru a „scrie” recenzii ale cărților pe care le-au citit și trebuie să recunosc că nu pricep nici în ruptul capului de ce ar vrea cineva să facă așa ceva.

În primul rând pentru că o astfel de abordare se bate cap în cap cu modul în care percep eu această activitate. Pentru mine, a scrie despre ce citesc reprezintă ceva ce fac, în primul rând, pentru mine. Da, de ce să vă mint, recenziile pe care le vedeți pe această pagină sunt felul în care izbutesc să îmi fixez mai bine sentimentele pe care mi le-a trezit cartea respectivă, dar și o manieră în care îmi dezvolt abilitatea de a crea, de a scrie, de a pune cuvintele într-o ordine care să îmi placă în primul rând mie.

Faptul că de la un moment dat încolo am decis să distribui aceste recenzii pe această platformă de socializare este pentru că, în idealismul meu naiv, continui să cred că lectura este una dintre activitățile fără de care noi, oamenii, nu suntem altceva decât niște maimuțe cu șosete și că, în acest fel, unele cărți bune sau foarte bune vor ajunge în atenția mai multor persoane.

Nu știu dacă cineva a citit vreodată vreuna dintre cărțile despre care am scris aici. Și, sincer, nici nu pot să spun că mi se pare foarte important acest aspect, deși recunosc că mi-ar plăcea ca el să se întâmple. Însă mie mi se pare foarte important să nu lăsăm cărțile să moară. Să scriem despre ele, să vorbim despre ele, să facem în continuare schimburi de idei despre modalitățile infinite în care ele ne îmbogățesc viețile.

Și tocmai de aceea îmi este imposibil să înțeleg de ce ar apela cineva la inteligența artificială atunci când e vorba de a „scrie” despre o carte. Da, poți să faci asta în câteva secunde, dar care mai e farmecul? Unde sunt impresiile tale autentice și nefardate? Unde e originalitatea? Unde sunt imperfecțiunile și părerile mai puțin populare? Ei bine, nu mai sunt. Totul e perfect, totul e curat, nu o să mai fie nicio literă greșită și nicio părere negativă.

Nu știu cât voi mai scrie pe această pagină. Poate că asta e ultima postare sau poate voi scrie până la finalul vieții (sau până la finalul Facebook-ului, asta ca să îmi păstrez optimismul 😁), însă ce pot să vă garantez e că nu veți citi aici recenzii create cu inteligența artificială. Da, poate că voi utiliza și eu acest instrument pentru a mă documenta, însă ceea ce voi scrie aici va fi mereu autentic și în concordanță cu trăirile mele referitoare la cărțile citite și cu principiile mele de viață. Poate că nu veți fi mereu de acord cu ce scriu despre câte o carte, însă prefer oricând o discuție în contradictoriu și interacțiuni cu sens, bazate pe idei, decât să vă arunc niște cuvinte generate printr-o comandă.

Mai jos aveți reacția siderată a moțatei mele care își căuta ceva de citit și a auzit că unii „scriu” recenzii cu inteligența artificială. 😂😂 A zis că decât așa, mai bine le scrie ea: jjjjjjjjjllllllllllllllllllțțțțțțțțțțțțțțțssssssssssssaaaaaaaaaaa 🤣🤣

Cărțile precum cea prezentată astăzi sunt cele pentru care am creat acum mai bine de doi ani și jumătate această pagină, iar între timp, zeci de asemenea opere au fost aduse astfel în atenția voastră. Vă va plăcea și aceasta, cu siguranță, dacă veți decide să îi acordați o șansă. 😎

📖Viața ca un râu
de Shelley Read

✒️ Apreciere personală: 9,5/10
✒️ Anul apariției: 2023 (ediția originală a fost publicată tot în 2023)
✒️ Editura: Litera
✒️ Numărul de pagini: 336
✒️ Traducere din limba engleză: Bogdan Perdivară
✒️ Nota de pe Goodreads: 4,25 din 5 (peste 190.000 de evaluări)

📌 În general, cărțile care au evaluări atât de mari pe Goodreads (și aici mă refer la cele care au peste 4,2) sunt foarte bune, iar „Viața ca un râu” nu face excepție. Am dat peste această carte la niște reduceri online, iar nota de pe Goodreads m-a determinat să o achiziționez și foarte bine am făcut.

📌 Mi-au plăcut de la bun început delicatețea cu care scrie Shelley Read, naturalețea cu care curge povestea și digresiunile prin care radiografiază trăirile protagonistei, iar subiectul m-a captivat și m-a ținut aproape de carte până la final. Dragostea, pierderea, disperarea, dezrădăcinarea, speranța urmată de o aprigă deznădejde, dar și regăsirea, toate își fac loc în acest roman și se îmbină incredibil de bine în foarte multe locuri. O trecere superbă printr-o multitudine de conflicte interioare și exterioare într-un ritm firesc, fără nimic forțat. Ca un râu lin.

📌 Dacă e ceva ce nu a fost chiar pe gustul meu, acelea sunt descrierile destul de lungi ale decorurilor care îmbracă diversele scene din carte, însă sunt perfect conștient că fără acestea nu ar fi putut fi creat acel cadru liric perfect adaptat sentimentelor deosebit de profunde prin care trece protagonista. A fost doar puțin cam mult pentru mine, de acolo și acel 9,5.

📌 Însă, dincolo de hachițele mele de cititor exigent, dacă vă doriți să citiți despre un drum inițiatic feminin ce urmează o cărare îngustă prin niște hățișuri de nenorociri și probleme ce par nesfârșite, aceasta este cu siguranță una dintre cele mai bune astfel de cărți pe care o puteți citi vreodată. În multe momente m-am întrebat ce resorturi ar trebui să aibă o persoană pentru a reuși să meargă înainte, pusă în fața unor întorsături atât de dramatice ale vieții, însă mi-am răspuns spunându-mi că oamenii au de multe ori resurse incredibile atunci când un strop de speranță continuă să le dăinuie în inimă.

📌 Sunt conștient că această carte este foarte puțin cunoscută la noi și că nu s-a bucurat de promovare (poate de aceea și prețurile relativ mici la care puteți să o achiziționați de pe diversele site-uri de specialitate), însă conținutul acesteia este unul splendid și sunt aproape convins că o să vă placă. O să închei cu aceeași speranță că v-am stârnit interesul față de o carte excelentă ce are potențialul să vă cucerească de la primele rânduri și vă urez spor la citit!