Livia Radulescu - Coach&Trainer

M-am bucurat să am ocazia de a susține această prezentare pentru studenții programului de master de la Academia de Studii Economice din București.
Mulțumesc Monica Triculescu pentru această ocazie și pentru deschiderea de a aduce în discuție teme precum schimbarea și stilurile comportamentale.
Întrebările și perspectivele studenților au făcut conversația foarte interesantă. Abia aștept și alte ocazii similare în viitor. 🙂

În călătoria vieții, schimbările sunt inevitabile, ca să le traversăm mai ușor le putem accepta și ne putem împrieteni cu ele🤗.

Indiferent de rolul nostru din planul personal sau profesional în care avem parte de schimbări, este important să le privim ca fiind o parte din evoluția noastră și să ne lăsăm purtați de ritmul propriei vieți.

Astăzi aleg să primesc cu deschidere tot ce vine spre mine.

Spuneți „da” momentelor frumoase și lăsați-vă inspirați de ceea ce urmează!

Voi cm alegeți să vă bucurați de călătoria voastră?👇💬

💖 Reflectând la schimbările din viața noastră...

În trecut, ne lăsam adesea ghidați de așteptările altora. Însă acum, suntem în fața unei lumi care ne invită la asumarea responsabilității .

Într-o eră în care fiecare zi poate aduce noi provocări, „managementul prin obiective” devine un drum personal. Este despre a te cunoaște, a-ți urma visurile și a-ți crea propria poveste.

Împreună, să ne asumăm rolurile de autori ai vieții noastre! 🙌

Parabola bărcii goale (origine budistă)

Un tânăr fermier vâslea barca în susul râului. Mergea în amonte ca sã-și ducă produsele în sat.

Era o zi toridã voia sã se intoarcã acasã înainte de căderea serii.

Uitându-se înainte, a văzut o altã ambarcațiune care se îndrepta cu rapiditate în aval, spre barca lui.
A vâslit furios pentru a se da la o parte din calea ei, dar nu părea sã fie de folos.

„Schimbă direcția! O sã mã lovesti!" a strigat el. În zadar, ambarcațiunea s-a lovit de barca lui cu un zgomot violent.

„Idiotule!", a strigat el.
„Cum ai reusit sã mã lovesti în mijlocul unui râu cu albia atât de largă?".

Pe când se uita dușmănos la barcă, căutându-l pe individul responsabil pentru accident, și-a dat seama că nu era nimeni.

Strigase la o barcă goalã, care se dezlegase de chei și plutea la vale, dusă de curent.

Când credem că se află cineva la cârmă, ne comportăm intr-un fel.
Putem da vina pe acea persoanã neghioabã și aceasta invinuire ne permite să ne infuriem, sã ne exteriorizăm, să dăm vina pe alții şi sã facem pe victima.

Însă, când aflăm că barca este goală, ne comportăm cu mai mult calm. Nu ne putem supãra în lipsa unui tap ispășitor.
Ne împăcăm cu faptul că ghinionul nostru a fost o urmare a destinului sau a nenorocului.

Am putea chiar să râdem de absurditatea faptului că o barcã care plutea înmtâmplător de una singură a găsit o cale de a se izbi de barca noastră, într-o mare întindere de apă.

Morala: niciodată nu este cineva în cealaltă barcă. Strigăm mereu la o ambarcatiune goală.
O barcã goalã nu ia pe nimeni în vizor.

Să aveți sărbători cu tihnă, lângă cei pe care îi iubiți, cu mese gustoase, râsete din suflet și momente de liniște.
Îmi doresc ca lumina Paștelui să vă aducă speranță acolo unde e nevoie, răgaz acolo unde e agitație și bucurie în lucrurile mici.

Vă îmbrățișez cu gând bun.

Hristos a înviat!

Astăzi am filmat în cadrul emisiunii: Călătorind prin mintea mea, moderată de Simona Benghe.
Am discutat ce este coachingul, importanța unui astfel de instrument în viața noastră, cm ne impactează dezvoltarea personală ariile importante ale vieții.
Mulțumesc frumos pentru invitație 🙏.