Doloiu Stefania

LECȚIA DE ISTORIE prezentată de profesorul Viorel Guțu - 29 Mai: „Căderea” Constantinopolului.
La data de 29 mai 1453, într-o zi de marți, a avut loc „căderea Constantinopolului”, adică a capitalei Imperiului Bizantin, în urma asediului armatei turcești condusă de sultanul Mahomed al II-lea, care reușește să străpungă apărarea bizantină și să pătrundă în orașul asediat de mai bine de două luni. Întemeiat în anul 330 de împăratul Constantin cel Mare, orașul Constantinopol a dăinuit mai bine de unsprezece veacuri, iar în momentul cuceririi sale de către armatele turcești, gloria militară a Imperiului Bizantin era de mult apusă. În plan teritorial, statul bizantin se reducea în anul 1453 doar la oraşul Constantinopol şi la zona din imediata sa vecinătate, restul teritoriului fiind deja cucerit de armata otomană. Marele asediu al Constantinopolului a început în aprilie 1453, iar efectivele modeste ale armatei din interiorul orașului, vor trebui sa facă față impresionantei armate otomane de peste 100.000 de oameni, ce vor folosi pentru prima dată în istorie, tunurile și praful de pușcă la asediul unei cetăți. De la începutul asediului, vor avea loc 14 atacuri ale turcilor asupra cetăţii, puterile occidentale urmărind cu sufletul la gură desfăşurarea evenimentelor, dar nici atunci în ceasul al doisprezecelea, statele europene nu vor dori să întindă vreo mâna de ajutor „fraţilor creştini”. Asaltul final al Constantinopolului a început pe 29 mai, puţin după miezul nopţii, atacurile făcându-se în valuri succesive până în zorii zilei când corpul de elită al ienicerilor turci vor reuși să înfrângă eroica rezistenţă a apărătorilor epuizaţi și vor pătrunde în cetate. Ultimul împărat bizantin, Constantin al XI-lea Paleologul, a murit și el în luptă, încercând în zadar să apere zidurile cetății. Iar după ce au intrat în oraș, turcii au măcelărit o mare parte a populației, jefuind apoi toate bisericile din oraș, inclusiv vestita catedrală Sfânta Sofia, unde ferecăturile din aur şi argint care împodobeau Evangheliile au fost prădate, iar sfintele icoane au fost aruncate în foc. Legenda spune că atunci când turcii au năvălit în sfânta biserică, doi preoți care oficiau divina liturghie, au dispărut pur și simplu din sfântul lăcaș şi vor apărea din nou în ziua în care Constantinopolul va reveni din nou în stăpânirea creștinilor, iar liturghia va fi reluată din momentul în care atunci a fost întreruptă. Jefuirea Constantinopolului a durat trei zile şi trei nopţi, în tot acest timp populația orașului fiind masacrată fără milă, iar bisericile și alte lăcașe de cult fiind jefuire şi profanate. În acele zile nefaste a pierit și un mare număr de capodopere ale umanității, în special cărțile rare aflate în marea bibliotecă a orașului și unde se aflau importante lucrări ale antichității, precum cele a lui Aristotel, Platon, Seneca și alții, lucrări care au fost aruncate în foc, rupte în bucăți, călcate în picioare și distruse de către armata otomană. Astfel, după cucerire, Constantinopolul va deveni capitala Imperiului Otoman sub numele de Istanbul și de aici vor fi coordonate următoarele cuceriri ale otomanilor din Europa și Asia Mică. Din punct de vedere istoric, căderea Constantinopolului a însemnat nu numai sfârșitul vechiului Imperiu Bizantin, ci și confirmarea unei mari puteri militare, adica a Imperiul Otoman, care după ce va cuceri Balcanii va reprezenta un permanent pericol pentru Europa și pentru civilizația creștină în următoarele secole.

Rezolvarea subiectelor de BAC la ISTORIE Învățăm cm să abordăm corect subiectul de bac la istorie. Vom parc...

LECȚIA DE ISTORIE prezentată de profesorul Viorel Guțu - 16 Martie: „Proclamația către bucureșteni” lansată de Tudor Vladimirescu
La data de 16 martie1821, Tudor Vladimirescu, ajuns cu trupele sale de panduri la Bolintin, a lansat „Proclamația către bucureșteni”, prin care îi chema pe aceștia la lupta antiotomană. Reamintesc faptul ca această proclamație a fost înscrisă în principalul document programatic al Revoluției de la 1821, document ce a purtat numele de „Cererile norodului românesc”. Textul acestei Proclamații redă următoarele cuvinte rostite de către Tudor Vladimirescu: „Către toți locuitorii din orașiul Bucureștilor, parte bisericească și mirenească, boierească și negustorească, și către tot norodul. Pricinile care m-au silit a apuca armele, sânt pierderea privilegiuirilor noastre și jafurile cele nesuferite care le pătimesc frații noștri. Mai înaintea intrării mele în București, cu cale am socotit să vă vestesc mai întâi ca din partea norodului uitare de hrisov celor mai înainte lucrate și să vă chiem pe toți ca să vă uniți cu norodul și să lucrați cu toții dinpreună obșteasca fericire, făr’ de care norocire în parte nu poate fi. Fraților! Câți n-ați lăsat să se stingă în inimile voastre sfânta dragoste cea către patrie, vă rog aduceți-vă aminte că sunteți părți ale unui neam și câte bunătăți aveți, toate sânt răsplătiri din partea neamului, de la strămoșii noștri pentru slujbele ce au făcut. Ca să fim și noi vrednici acestei cinstiri ale neamului, datorie netăgăduită avem să uităm patimele cele dobitocești și vrăjbele care ne-au defăimat atât, încât să nu mai fim vrednici a ne numi neam. Să ne unim dar cu toții, mici și mari, și ca niște frați, fii ai unia maici, să lucrăm cu toții împreună, fieștecare după destoinicia sa, la câștigarea și nașterea a doua a dreptăților noastre”. După lansarea aceste Proclamații, Tudor Vladimirescu va intra în Bucureşti, fiind primit de o mulţime entuziastă, mulțime care îl va numit cu drag şi respect „domnul Tudor”. În următoarele zile avea să-şi aşeze tabăra militară pe platoul de lângă Mănăstirea Cotroceni, preluând în scurtă vreme controlul principalelor obiective întărite din București, evitând însă orice conflict cu conducătorii Eteriei din oraş. Astfel, Tudor Vladimirescu a trebuit să acţioneze într-un context internaţional şi intern extrem de complicat, deoarece dezavuarea oficială a mişcărilor revoluţionare de către ţarul Rusiei a avut grave urmări asupra Revoluției, iar acţiunile Eteriei, ale cărei trupe, odată intrate pe pământ românesc uitaseră de planul iniţial de trecere la sud de Dunăre şi se înstăpâniseră aici, comportându-se ca o armată de ocupaţie, dedându-se la jafuri şi abuzuri asupra populației românești. Și, deşi a fost înfrântă, Revoluţia de la 1821 condusă de Tudor Vladimirescu a fost unul dintre evenimentele care au marcat începutul procesului de renaştere naţională a României, iar cauzele sale naționale şi sociale, au adus în atenţia cancelariilor marilor puteri europene, situaţia din Principatele Române, lucru care a determinat Imperiul Otoman să pună capăt domniilor fanariote din Țările Române, în anul 1822.

LECȚIA DE ISTORIE prezentată de profesorul Viorel Guțu - 21 decembrie: Mitingul din Piața Palatului, inițiat de Ceaușescu în decembrie 1989.
La data de 21 decembrie 1989, Nicolae Ceauşescu a convocat la Bucureşti un mare miting, în sprijinul poziţiei sale față de evenimentele de la Timişoara. Aflat în balconul C.C. al P.C.R., Nicolae Ceauşescu a început să le vorbească oamenilor adunaţi în Piaţa Palatului, iar la un moment dat în timpul discursului, din mulţime s-a auzit un zgomot puternic, apoi huiduieli și ţipete, iar transmisiunea de televiziune a fost întreruptă. A fost reluată pentru scurtă vreme, timp în care românii au putut vedea cm soţii Ceauşescu încercau cu disperare să tempereze mulţimea. Mitingul a devenit imediat unul anticomunist, iar mulţimea strânsă în piață a rupt cordoanele forţelor de ordine şi a început să strige împotriva lui Ceauşescu. Cuprins de panică, Ceaușescu se retrage în clădirea Comitetului Central și cere mobilizarea forţelor armate pentru lichidarea manifestaţiilor de la București și din țară. Pe parcursul zilei însă, tot mai mulţi oameni ies în stradă și încep să manifesteze împotriva regimului, iar seara în Piaţa Romană și la Sala Dalles, forţele de ordine operează arestări și trag în manifestanţi, înregistrându-se primii morți și răniți în București. În fața acestei situații, sute de persoane se vor regrupa la Universitate și vor ridica baricade, care în cursul nopţii au fost sparte cu tancurile și TAB-urile armatei. În cursul nopții de 21 decembrie, în centrul Bucureștiului sunt detaşaţi soldaţi ai Unităţii Speciale de Lupta Antiteroristă și ofiţeri de Securitate îmbrăcaţi în haine civile, care încep să tragă asupra manifestanților de pe clădiri sau străzile laterale, înregistrându-se astfel numeroși morți și răniți. Măcelul din centrul Bucureștiului va continua până în jurul orei 3.00 dimineața, când manifestanţii vor fi împrăştiaţi ori arestaţi de forțele de represiune fidele lui Ceaușescu și regimului său.