Cats on fire

Mi-am dorit un incubator în ultimii 10 ani, de când m-am apucat de rescue, și mai ales în ultimii 5 ani, de când fac asta în București.

Când salvezi zeci sau sute de animale în fiecare an, înveți, de nevoie, să improvizezi, să te descurci cu ce ai la îndemână și să faci tot posibilul și imposibilul pentru ca ele să trăiască.

Un incubator nu este important doar pentru animalele adulte, bolnave și aflate în stare critică, care nu își mai pot menține temperatura corporală din diverse motive. Este vital și pentru puii orfani nou-născuți de care mă ocup de ani de zile.

În ultimii ani am ajuns la aproximativ 200 de sugari crescuți cu biberonul. Toți ar fi avut nevoie de un incubator, însă, din păcate, nu am avut unul. Nu știu câți oameni din România au crescut un număr atât de mare de pui cu biberonul și au reușit să mențină o rată de supraviețuire atât de ridicată.

Am avut pui aduși în stare critică, cu temperaturi corporale de doar 32–33 de grade, pe care am reușit să îi stabilizez și să îi aduc la parametri normali. Am avut pui de pisică salvați cu pneumonii severe, fără șanse reale la viață, care au ajuns să se recupereze complet și care astăzi trăiesc fericiți în familiile lor.

Cu toate acestea, în rescue prioritățile au fost întotdeauna altele: facturile veterinare, tratamentele, intervențiile chirurgicale, hrana, nisipul și toate celelalte cheltuieli necesare pentru animalele aflate în grijă. Nu a existat niciodată loc, din punct de vedere financiar, pentru un astfel de echipament.

Însă organizația cu care colaborez Pfötchenhilfe Herzensstreuner e.V. și care, de doi ani, mă ajută să găsesc familii extraordinare pentru pisicile salvate, a văzut și a auzit apelurile mele și a înțeles cât de mare este această nevoie. Zilele trecute mi-au făcut o surpriză incredibilă.

Datorită unei donații din partea lor, am reușit să achiziționez incubatorul pe care mi l-am dorit și de care am avut nevoie atâția ani.

Nu cred că pot descrie în cuvinte cât de recunoscătoare sunt. Știu însă că acest incubator va salva vieți.

Mulțumesc. Pentru încredere, pentru sprijin și pentru că ați ales să investiți într-un lucru care va continua să facă bine mult timp de acum înainte. ❤️

Update: i-a crescut creatinina la 12.4 și ureea la 200+ (nu o mai citește aparatul) în decurs de doar două zile. Se pare că luptăm contra timpului.

Nu cred că m-am simțit niciodată mai neputincioasă decât azi.

Snow are anemie hemolitică imunomediată (IMHA) și o insuficiență renală care probabil a debutat pe baza celorlaltor afecțiuni, a stresului și a tratamentului pentru IMHA (corticosteroizi).

Aveam nevoie de ecografie urgentă și se eliberase un loc azi la ora 11, noi am primit apelul la 10:30. Eu din Olteni fac o oră doar până la Praxis să o preiau pe Snow, și să o duc, aș fi ajuns la ei la ora 12, deci mi-aș fi dorit să mă pot teleporta să o duc.

Toate apelurile pe care le-am dat au fost în zadar, nimeni nu m-a putut ajuta și e de înțeles, lumea lucrează la ora 11 în timpul săptămânii.

I-au ieșit și analizele, după transfuzia de acum două zile doar la 16 i-a crescut hematocritul de la 9, încă are nevoie de o transfuzie, ar fi a patra. Am trimis o prietenă din nou cu pisici la testat ca să vedem dacă avem de la cine primi sânge din nou.

Starea ei s-a degradat super rapid și în ultimele două zile cât a stat internată la cabinet nici nu a mâncat, punem pe seama valorilor renale mari (creatinina 5, uree 100+).

Dacă se mai eliberează vreun loc la ecografie azi, mâine sau poimâine, avem pe cineva care stă în sectorul 2 și ar putea da o fugă (din scurt) la Praxis să o ia pe Snow și să o ducă la eco la Zet diagnostic? Între cele două cabinete este o distanță de doar câteva minute. Achităm și taxi și efortul dvs. Numai să știu că am pe cine să mă bazez dacă se mai eliberează vreun loc (se anulează alte programări).