Stefania Filip

Am încheiat războiul cu propriul meu corp.

Și nu… nu pentru că am ajuns la greutatea perfectă.

Ci pentru că, în sfârșit, am înțeles că lupta mea nu a fost niciodată cu kilogramele.

Recent m-am întâlnit cu mai multe persoane pe care nu le mai văzusem de ani.

Unele mă știau din perioada în care lucram în poliție.
S-au uitat la mine și mi-au spus:
„Vai… ce mult ai slăbit!”

Altele mă știau din perioada în care țineam antrenamentele de kangoo jumps.
„Parcă ai mai pus câteva kilograme…”

Au fost și persoane care m-au întrebat dacă sunt însărcinată.🤣🙈

În ultimii 15 ani, diferențe majore de kilograme nu am avut.
Ce a fost diferită a fost compoziția corporală. Și percepția oamenilor și a mea

Poate în perioada în care lucram în poliție aveam mai puține kilograme.
Poate în perioada în care țineam antrenamente aveam mai multă masă musculară.

Dar în multe dintre acele perioade… eu tot nemulțumită eram.

Chiar și atunci când arătam „bine”.
Chiar și atunci când făceam sport constant.
Chiar și atunci când oamenii îmi spuneau că sunt în formă.

Pentru că lupta nu era cu corpul meu.

Corpul meu nu era problema.
Problema era războiul pe care îl purtam cu mine însămi.

Ani de zile am încercat să repar corpul.

Să îl schimb.
Să îl ajustez.
Să îl fac să arate „cum trebuie”.

Până când am înțeles ceva mult mai profund.

Corpul meu nu era împotriva mea.

Corpul meu doar vorbea.

Vorbea despre oboseală.
Despre emoții nespuse.
Despre stres.
Despre nevoia de a fi suficientă.

Și atunci, încet, am început să schimb ceva.

Nu corpul.

Ci, felul în care mă uit la el.

Am început să mă privesc cu mai multă blândețe.
Să îi mulțumesc corpului meu pentru tot ce face pentru mine.
Să îl hrănesc mai sănătos.
Să îl hidratez.
Să îl odihnesc.
Să îl hrănesc și cu gânduri mai bune.
Cu rugăciune.
Cu liniște.

Nu pentru poze.
Nu pentru filtre.
Nu pentru validarea cuiva.

Ci pentru că îmi doresc să mă simt liberă în corpul meu.

Și astăzi pot spune, cu multă sinceritate:

nu kilogramele/grăsimea viscerală sau vergeturile erau povara mea.
Ci gândurile pe care le purtam despre mine.

În munca mea cu oamenii văd asta din nou și din nou.

De multe ori corpul nu poartă doar kilograme.

Poartă stres.
Poartă emoții.
Poartă dureri nespuse.
Poartă povești nerezolvate.

Iar când începem să lucrăm cu aceste lucruri…
corpul începe, încet, să se simtă eliberat.

Transformarea adevărată nu începe în oglindă.

Începe în interior.

Sunt curioasă de ceva…

În ce măsură simți și tu că duci un război cu propriul tău corp?

Cu bucurie,
Ștefania Filip,
Armonia ta, misiunea mea.
Terapeut holistic și coach
“Tot ce faceți să fie făcut cu dragoste.”

P.S. În comentarii poți vedea diverse poze cu mine de-a lungul anilor.

Stefania Filip Nimic fără Dumnezeu!
Antrenor al armoniei și păcii interioare-Coach, terapeut holistic