dresezPixeli

noul portofoliu: https://www.dresezpixeli.ro/

Cât mai durează?… uite că mai durează
Această întrebare apare inevitabil, de multe ori ai un deadline care se apropie amenințător și clientul este nerăbdător să-și primească materialele. Ce faci când nu ai inspirație și timpul pare să curgă în defavoarea ta?

Cum gestionez eu astfel de momente!?
Mai mult decât diverse activități de recreere, comunic… comunic cu clientul situația prin care trec cu onestitate și deschidere. E de preferat pentru un client să înțeleagă de ce nu are un semn de la tine versus să se frustreze că este lăsat în „întuneric”. De multe ori deadline-ul pe care îl ai poate fi extins câteva zile, suficient ca tu să poți lua un scurt răgaz, să te aduni și să livrezi ceva de calitate.

Colaborează cu clientul, include-l în procesul tău… până la urmă proiectul la care lucrezi este „copilul” lui.

Apar momente de tensiune, frustrante, în situații extreme se întâmplă să ai pe cap un client care îți spune ce să faci la fiecare pas și intervine nepotrivit, fără pregătire în procesul de creație, controlează totul și te consideră doar un executant, dar chiar și așa, găsește tonul și cuvintele potrivite și include-l în proces, relația se poate schimba. Nu cu orice client și nu oricând, dar merită încercat, mai ales dacă instinctul este să te „ascunzi”, să îți fie greu recunoști că nu ești în momentul cel mai bun, ci din contră.

Frustrarea duce la stres, care acumulat duce la agresivitate.

Frustrarea poate ajuta, creează contextul în care individul poate să evolueze, să-și formeze mecaniste de adaptare (un Eu mai slab va reacționa disproporționat la situații minore) dacă este gestionată, altfel mai ales în condiții de frustrare acumulată apar manifestări mai puțin dorite. Frustrarea negestionată poate duce la crearea unei structuri de personalitate, acel individ va deveni în sine frustrat, agitat, în timp stresat și în ultimă instanță agresiv.
Aceste momente de tensiune care apar sunt prețioase, pe care le putem transforma fie în oportunitatea de a evolua, fie le ratăm și intrăm în cercul vicios frustrare - stres - agresivitate.

Tu ce alegi?

ce a însemnat pentru mine BRAND MINDS (partea a V-a)

𝗪𝗵𝗶𝘁𝗻𝗲𝘆 𝗝𝗼𝗵𝗻𝘀𝗼𝗻

Momentul zilei pentru mine a fost prezența acestei doamne despre care nu am mai auzit până acum – am simțit că mi-a vorbit mie și doar mie, iar acum am ceva „teme pentru acasă” pe lista de to do-uri.

Voi menționa doar câteva idei…

În primul rând m-a zduncinat nițel felul în care s-a referit la cei care sunt la început de drum, perspectiva ei fiind să valorizezi lipsa de experiență – au fost momente când nu am avut răbdarea necesară, nu am lăsat spațiul celor „la început de drum”.

A vorbit despre „S-curve of learning” – noțiune complet nouă pentru mine – și a punctat detalii esențiale pentru cele 3 etape „launch point”, „sweet point” și „mastery point”. Este foarte important să știi unde ești – fiecare etapă vine cu anumite provocări profesionale, emoționale, psihice etc. care pot fi înțelese greșit și să creeze un seism.

Este foarte important ca companiile să identifice pentru fiecare angajat în ce punct de află, pentru sănătatea echipei și consolidarea ei, și în special pentru a nu pierde angajații valoroși care au ajuns la „mastery point” în evoluția lor – cele mai tari echipe sunt formate din 20% angajați în „launch point”, 60% în „sweet point” și 20% în „mastery point”.

Pentru mine personal cele mai importante detalii au fost cele despre „mastery point”. Acum înțeleg de ce la un moment dat ajungi să nu mai fii ok în activitatea ta profesională, de ce ți se pare că ai ajuns la un „dead point”, că nu mai progresezi și nu mai ai nicio motivație să o faci, să te simți depășit și pus în postura de a-ți contesta valoarea, să te simți vinovat că toată ființa ta tânjește după „altceva”. Acum înțeleg că odată ajuns la „mastery point”, ai nevoie de o nouă provocare în activitatea ta sau chiar, de ce nu, de o nouă direcție.

„Learning is the oxygen for growth”.

image BRAND MINDS

ce a însemnat pentru mine Brand Minds (partea I)

𝐃𝐚𝐧𝐢𝐞𝐥 𝐏𝐢𝐧𝐤

am început ziua reflectând asupra felului în care acest domn a introdus idea de negociere chiar și în cele mai mici interacțiuni, cm ar fi cele cu partenerul – „cine scoate cățelul afară” – nu sunt nimic altceva decât „vânzare"... da, „everything you do is selling” - m-a ajutat să conștientizez că nu mai am rezistențe atât de mari și de „extremiste” când aud conceptul

ce m-a încântat să aud a fost cm se schimbă perspectivele - cu cât este mai greu să faci o vânzare, cu atât mai mult te provoacă să devii creativ și să îți cauți o cale proprie

a insistat asupra faptului că spre deosebire de deceniile trecute, cumpărătorul de azi are toate informațiile și că ce-i trebuie cu adevărat este să fie acompaniat într-un mod personal și atent, facilitându-i astfel procesul de alegere și cumpărare

image