Elena's Unique Paws

Astăzi dau liber la polemici pe pagină, după ce am citit, complet random pe Facebook, o absurditate care m-a lăsat mască. Știu sigur că există și astfel de specimene printre noi, dar chiar nu înțeleg: de ce ai simți nevoia să îți iei hate gratuit în halul ăsta, postând asemenea mizerii? M-ați ajuta foarte mult dacă ați da share acestei postări. Hai să o distribuim în număr cât mai mare, poate, poate ajunge și la ea... pentru că niciodată nu este prea târziu să îți dai seama că ai greșit și că ura nu te face un om mai bun.

Vă las textul mai jos și aștept să vă descărcați în comentarii:

"A luat-o lumea razna rău de tot!!
Cucoane care-și pupă câinii în bot!
Pisici în lesă scoase la plimbare...
Căței gătiți în haine de valoare...
Animale de companie
Duse la câte o sindrofie
Excentrică...
Pusă la cale,
Antiplictis... pentru animale!
Hoteluri de lux cu piscină
Cu... SPA... și papa cea mai fină...
Pisica nu mai e pisică!
Cățelul nu mai e cățel !
Omul,a devenit...tembel!
Mâncăm cartofi și bălării
Și aruncăm bani pe prostii
Pentru pisici, pentru căței...
Mâncăm ce-o fi,
Dar pentru ei,
Luăm conserva cea mai bună!
Îi ducem la coafor în fiecare lună!
S-a întâmplat ceva!
Ne-am țăcănit!
De unde dracu o fi venit
Prosteala asta colosală?!
Veți spune că am devenit mai buni...
Vrăjeală!
Pentru mine-i prosteală mondială!
Bătrânii noștri,
(Crud destin!)
Sunt scoși din casă
Și duși la azil!
Nu mai au loc pe lângă noi!
E locul ocupat adesea de potăi
Tratate infinit mai bine
Decât părintele!
Rușine!
Ce viață de fanfaronadă!
Cerșesc bătrânii la colț de stradă
Și n-are nimeni ochi să-i vadă!
Vreau să-l aud pe ăla care
Dă un pumn de bani
Pe-o cingătoare,
Pe-o lesă.. .pe alte prostioare...
Vreau să-l aud că a muncit cinstit
Și banii ăia i-au venit
Din avans și din lichidare!
De multe ori, mă întreb...
Oare,
Acele animale...umanizate...
Chiar or fi fericite toate?
Nu suferă oare deloc
Ajungând doar bătăi de joc
Pe lângă parveniți țicniți?!
Aveți părinți de care nu vă sinchisiți
Și-ați ajuns slavii câinilor,
A hamsterilor și -a pisicilor?!
Umblați cu pungile în pumn
Să le adunați rahații de pe drum!
De are maică -ta bale pe barbă ,
Nu o atingi...
Te prefaci oarbă!
E plin pământul de animaliști
Și azilele ,de bătrâni triști!
Animalul n- a fost lăsat
Să fie de tembeli umanizat!
Am fost creați cu un scop și un rost!
Dumnezeu, n-o fi fost vre-un prost,
Când a creat omul uman
Și animalul...animal!" Doina Minea

Să folosești drama bătrânilor abandonați ca să-ți justifici ura față de animale este apogeul ipocriziei și al analfabetismului emoțional. Logica ta de bodegă – „dacă ai grijă de un câine, îți uiți mama” – spune totul despre propriile tale limite, nu despre noi.

Empatia nu este pe cartelă. Cei care își lasă părinții prin azile o fac din lipsă de caracter, nu pentru că au un animal acasă. Iar faptul că te deranjează că noi strângem mizeria de pe stradă arată doar că civilizația îți dă cu virgulă.

Să invoci numele lui Dumnezeu într-un text plin de jigniri și venin este pură nesimțire. Rămâi matale cu frustrarea și număratul conservelor din coșul altuia. Noi preferăm să fim „tembelii” care salvează vieți, decât „oamenii normali” care știu doar să urască.

Voi ce le răspundeți celor care vă spun că 'aruncați banii pe prostii' când vă îngrijiți animalul de companie? Lăsați mesajele voastre mai jos! Și să nu uitați: iubirea, empatia și compasiunea nu au resurse limitate.

Astăzi, vestea că nu mai ești m-a distrus... m-a lăsat goală în suflet, fără puterea de a lega foarte multe gânduri coerent. Să mă ciupească cineva, să mă trezesc și să spun că a fost doar un coșmar... Viața este de multe ori nedreaptă, crudă și imprevizibilă😭

Familia ta este devastată și îndurerată... Cel mai mic membru al familiei, care te iubea enorm de mult, te va căuta mereu prin casă. Sunt sigură că te va desena în fel și chip, așa cm o făcea mereu, doar că acum îți va desena și două aripi mari de înger.

Ai plecat mult prea devreme, atât de fulgerător și pe furiș, lăsând în urmă un gol imens în casa și în inimile celor care te-au crescut și te-au iubit în fiecare zi. Este cumplit de greu de acceptat că un suflet atât de tânăr, de bun, de îngrijit și iubit s-a stins într-o clipă...

Îți mulțumim pentru toată lumina și bucuria pe care le-ai adus în viața familiei tale, littel boy. Ai fost un motănel minunat, un prieten loial de joacă și un suflet pur, iubit din prima și până în ultima clipă.

Drum lin către stele, suflet drag. Sperăm că acolo sus este liniște, cald și o iarbă verde și frumoasă pe care să alergi liber. Vei rămâne mereu iubit și viu în amintirile noastre și în fiecare desen în care ai lăsat o urmă de poveste, Puf... 🐾🕊️🖤💔