Eternescent

„Trebuia să-ţi denigrezi fraţii, surorile, prietenii, rudele, să spui vorbe grele, urâte, ba chiar vulgare despre ei. Ca să scapi de bătaie, începeai să fabulezi. Inventai câte şi mai câte, de nu mai ştiai, la un moment dat, care erau adevărate şi care inventate. Şi toate astea sub teroare, sub ameninţarea bătăii sau a loviturilor. Deveniserăm aşa de sensibili încât orice gest, orice vorbă îndreptată împotriva noastră ne arunca în groapa deznădejdii. Câte momente de disperare n-am trăit şi câte strigăte de durere nu ne-au sfâşiat sufletul!
Şi în deznădejdea noastră se năştea iarăşi şi iarăşi strigătul: «Mamă, mamă, de ce m-ai născut?» Săracele mamele noastre! Cât au mai plâns, cât au mai suferit şi ele! Se rugau şi se topeau odată cu lumânarea aprinsă. Şi se duceau, rând pe rând. Mama murise, dar eu n-am ştiut decât mai târziu. A murit cu gândul la mine, visându-mă. Când am aflat vestea, peste ani, la Securitatea din Codlea, am îngenuncheat şi am plâns. Au fost lacrimi fierbinţi, pe care pentru prima dată le-am vărsat în puşcărie. În cameră, strânsoarea diavolească nu slăbea nici o clipă: – Ce gândeşti, banditule? Trebuia să răspunzi rapid. Orice ezitare era sinonimă cu minciuna, cu banditismul din tine. Într-o noapte, frânt de bătaie, de durere, am adormit.
Şi în acea noapte, Maica Domnului mi s-a arătat în vis. S-a uitat la mine şi mi-a spus:
– Va trece şi aceasta!
M-am trezit parcă mai puternic, mai vioi, dacă pot spune aşa. În orice caz, mai rezistent, căci am îndurat toate pe mai departe şi nu m-am prăbuşit. Îmi venea să strig de bucuria din suflet! Atunci am ştiut că Maica Domnului era lângă mine. Şi apoi, pe parcurs, în ani, am simţit că Dumnezeu mă ocrotea. M-a scăpat din greutăţi, din necazuri, ba de multe ori chiar de la moarte. Cum puteam deci să mă lepăd de El, să spun că nu mai cred? Şi Ţurcanu mă ameninţa mereu:
– Cu tine, banditule, mai stăm de vorbă, mai avem de lucru…”
Nicolae Purcărea, supraviețuitor al Fenomenului Pitești

Foto: Icoana Maica Domnului “Lumina celor din întuneric” de la Memorialul Închisoarea Pitești, pictată de maicile de la Mănăstirea Diaconești în memoria celor întemnițați la Închisoarea Pitești de regimul comunist. Reproduceri ale acestei icoane pot fi achiziționate de la magazinul Memorialului Închisoarea Pitești.
Această icoană a fost inspirată de credința deținuților politic din perioada comunistă și de evlavia lor deosebită față de Maica Domnului.
Mărturia lui Nicolae Purcărea este doar una din nenumăratele mărturii despre ajutorul și mângâierea pe care cei din închisori le primeau de la Maica Domnului în timpul detenției.

Fragmentul este din volumul de memorii “Urlă haita...Pitești, Canal, Gherla, Jilava, Aiud”, disponibil pe pagina Editurii Manuscris: http://www.edituramanuscris.ro/produs/urla-haita/