CCD Law Office

Dare în plată credit CHF. Constatarea stingerii obligațiilor de plată ale debitorului față de care continuă executarea silită, inclusiv ulterior valorificării bunului imobil ipotecat, născute dintr-un contract de credit ipotecar, ca urmare a îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 4 din Legea 77/2016, raportat la art. 8 alin. 5 din Legea 77/2016.

Judecătoria Sectorului 3 București a hotărât, prin Sentința civilă nr. 7248/26.07.2022, că sunt îndeplinite condițiile necesare pentru a stabili temeinicia unei acțiuni prin care debitorul urmărește stingerea obligațiilor contractuale, în conformitate cu prevederile art. 4 din Legea nr. 77/2016, raportat la art. 8 alin. (5) din Legea 77/2016.
Prin hotărârea astfel pronunțată, instanța a stabilit că acțiunea de constatare a stingerii obligațiilor de plată poate fi formulată inclusiv de debitorul față de care continuă demersurile de executare silită, cu toate că, anterior, a avut loc vânzarea forțată a imobilului ipotecat. Deși soluția se află printre puținele favorabile debitorului aflat într-o astfel de situație, instanța de control judiciar a confirmat măsurile dispuse de prima instanță, prin respingerea apelului formulat de creditorul bancar.

Ne bucură această soluție în contextul în care clienții noștri figurau în evidențele băncii cu o sumă restantă echivalentă a peste 150.000 Euro, în contextul în care plătiseră deja câțiva ani rate la credit și apartamentul ipotecat fusese valorificat de către bancă într-o procedură de executare silită.

Mai multe detalii regăsiți la: https://ccdlawoffice.ro/dare-in-plata-credit-chf-constatarea-stingerii-obligatiilor-de-plata-ale-debitorului-fata-de-care-continua-executarea-silita-inclusiv-ulterior-valorificarii-bunului-imobil-ipotecat-nascute-dintr-un/

Tribunalul București: Atragerea răspunderii civile delictuale a executorului judecătoresc, în vederea acoperirii prejudiciului cauzat debitorului prin refuzul nejustificat de a permite studierea dosarului de executare silită

Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a hotărât, prin Decizia civilă nr. 1000/15.04.2022, că sunt îndeplinite condițiile atragerii răspunderii civile delictuale a executorului judecătoresc, în vederea reparării prejudiciului cauzat debitorului prin refuzul nejustificat de a permite studierea dosarului de executare silită, dispunând în sensul obligării acestuia la achitarea contravaloarea facturii privind fotocopierea integrală a dosarului de executare, factură ce a fost achitată anterior de către debitor. Drept consecință, a fost schimbată în tot hotărârea primei instanței și admis apelul debitorului, Decizia Tribunalului București rămânând definitivă.

Mai multe găsiți la: https://ccdlawoffice.ro/tribunalul-bucuresti-atragerea-raspunderii-civile-delictuale-a-executorului-judecatoresc-in-vederea-acoperirii-prejudiciului-cauzat-debitorului-prin-refuzul-nejustificat-de-a-permite-studierea-dosar/

Obligativitatea poliței RCA, chiar și atunci când vehiculul în cauză, înmatriculat într-un stat membru, nu a fost retras în mod legal din circulație - Decizia CJUE în cauza C-383/19

Urmare a Deciziei CJUE, polița RCA ar fi obligatorie atât timp cât vehiculul nu a fost retras oficial din circulație și chiar dacă acesta este abandonat, de exemplu, într-o curte - proprietate privată.
Decizia poate fi consultată pe site-ul oficial, la adresa: https://curia.europa.eu/jcms/upload/docs/application/pdf/2021-04/cp210071ro.pdf.
În Decizia CJUE, se menționează că obligația de a încheia un contract de asigurare de răspundere civilă auto ” nu poate fi exclusă pentru simplul fapt că, la un moment dat, un vehicul înmatriculat nu este apt să circule din cauza stării sale tehnice.
În primul rând, Curtea arată că încheierea unui contract de asigurare de răspundere civilă auto este, în principiu, obligatorie pentru un vehicul înmatriculat într-un stat membru, care se află pe un teren privat și este destinat distrugerii ca urmare a deciziei proprietarului său, chiar dacă, la un moment dat, acest vehicul nu este apt să circule din cauza stării sale tehnice.
În al doilea rând, Curtea statuează că obligația, de principiu, de a asigura un vehicul înmatriculat într-un stat membru, care se află pe un teren privat și este destinat distrugerii de către proprietarul său, chiar dacă, la un moment dat, nu este apt să circule din cauza stării sale tehnice, se impune, pe de o parte, pentru a asigura protecția victimelor accidentelor rutiere, având în vedere că intervenția organismului de despăgubire a pagubelor materiale sau a vătămărilor corporale cauzate de un vehicul neasigurat este prevăzută numai în cazurile în care încheierea asigurării este obligatorie. Astfel, această interpretare garantează că victimele menționate sunt, în orice caz, despăgubite fie de asigurător, în temeiul unui contract încheiat în acest scop, fie de organismul de despăgubire în cazul în care vehiculul implicat în accident nu a fost asigurat sau atunci când acest vehicul nu a fost identificat.”

Mai multe regăsiți la: https://ccdlawoffice.ro/obligativitatea-politei-rca-chiar-si-atunci-cand-vehiculul-in-cauza-inmatriculat-intr-un-stat-membru-nu-a-fost-retras-in-mod-legal-din-circulatie-decizia-cjue-in-cauza-c-383-19/

Întâlnim deseori în practică situații a unor Reclamanți/Pârâți care nu locuiesc la adresa menționată în Cartea de identitate, acest lucru având importanță asupra stabilirii competenței teritoriale a instanțelor de judecată.

Vom analiza și reda speța unui conflict de muncă, acest litigiu generând un conflict negativ de competență între Tribunalul București (domiciliul în fapt al contestatorului unei Decizii de concediere) și Tribunalul Brăila (domiciliul din Cartea de identitate a contestatorului), supus analizei Înaltei Curți de Casație și Justiție. Vorbim despre Decizia nr. 625 din 11 martie 2020, pronunțată de Secția a II-a Civilă a instanței supreme.
Chiar dacă este vorba de un conflict de muncă, cele reținute de ICCJ pot fi valabile și pentru alte spețe/materii.

Mai multe regăsiți la: https://ccdlawoffice.ro/probarea-domiciliului-in-fapt-pentru-stabilirea-competentei-teritoriale-a-instantelor-de-judecata/

Postarea pe rețelele de socializare, fără drept, a fotografiilor unor persoane poate da naștere dreptului de a cere daune.

Este adevărat că, în prezent, libertatea de exprimare a fost dusă la un nivel nebănuit în trecut, acest aspect fiind datorat aplicațiilor de social media disponibile unui număr foarte mare de persoane. Cu toate acestea, trebuie avut în vedere faptul că acest lucru nu a dus și la renunțarea sau limitarea protecției valorilor sociale tradiționale, printre care și dreptul la viață privată.
Prin urmare, orice demers de publicare și promovare a unor imagini trebuie întreptins cu luarea în considerare a regulii interzicerii fotografierii unei persoane fizice, fără acordul prealabil al acesteia (în cazul copiilor, acordul tutorelui legal) și/sau distribuirea imaginii respective, în special pe rețelele de socializare. În caz contrar, în condițiile Codului Penal, fotografierea unei persoane, aflată în spații private, fără consimțământul său, ar putea reprezenta infracțiune pedepsită cu amendă sau chiar închisoare.
Mai multe regăsiți la: https://ccdlawoffice.ro/postarea-pe-retelele-de-socializare-fara-drept-a-fotografiilor-unor-persoane-poate-da-nastere-dreptului-de-a-cere-daune/