Nicoleta Neghina

De un an și jumătate, weekendurile noastre au un fir roșu care nu e despre relaxare: temele pentru școală.
Am ajuns să programăm totul în funcție de ele. Vrem să plecăm undeva? Stai, să estimăm cam cât o să dureze eseul la română sau proiectul la geografie. Măsurăm totul în „câte exerciții mai sunt de făcut”.

Dar de ceva vreme, matematica pur și simplu s-a rupt. Temele s-au înmulțit peste orice logică și am realizat că nu mai e loc unde să le înghesui.

Și atunci au apărut semnele alea enervante: erorile alea mici de sistem care te fac să te simți defectă:

Văd mesajul pe WhatsApp, dar pur și simplu nu pot să răspund. Îmi iau telefonul în mână și îl pun la loc. E prea mult „zgomot”.

Eviți conversații banale, de teamă că o să te mai întrebe cineva ceva.

Uiți unde ai pus cheile, deși le aveai în mână acum un minut.

Și cireașa de pe tort: întrebarea „Ce mâncăm azi?” te blochează total. E o decizie care pare un munte pe care nu mai ai putere să-l urci.

Mi se pare că ne amăgim singuri că dacă suntem mai disciplinați, dacă ne organizăm mai la secundă, o să facem loc pentru tot. AI-ul care ne suflă în ceafă, schimbările de la job, casă, școala… avem impresia că suntem din elastic. Dar nu suntem

Cred că atunci când ajungi să te blochezi în fața unei întrebări despre cină, nu mai ai „lățime de bandă”. S-a terminat. Creierul tău pur și simplu a închis becul și a plecat acasă.

Așa că weekendul asta mă adaptez, mai tai de pe listă și nu mai estimez.

Tu unde simți că te blochezi? Ce decizie „mică” ți se pare imposibilă azi?