Visit Romania

Oradea Jud Bihor Unul dintre cele mai frumoase orase din Transilvania!

Oradea mai 2025 - Piața Independenței
foto Mihai

Bună dimineața prieteni!!
Astăzi la cafeaua de sâmbătă, pe indelete, vă propunem să reflectăm de ce avem un oraș așa deosebit. (Nu spunem unde am fost și unde...😉)
D-ul Cheramidoglu despre...

Constanţa interbelicǎ – oraş cosmopolit

O statistică din anul 1939 găsea la Constanţa, pe lângǎ cei 60.000 de români, mai multe categorii de minoritari: turci şi tǎtari: 5825; greci: 3728; bulgari: 2813; germani: 2435; armeni: 2525; evrei: 2067; ruşi: 1391, la care se adǎugau alte multe etnii.
Fără îndoială că la Constanţa, mai mult ca oriunde în alt oraş al României de atunci, prezenţa diverselor comunităţi etnice, culturale, lingvistice şi religioase, şi-a pus amprenta pe desfăşurarea vieţii cotidiene, în toate aspectele sale. Ca în toate oraşele porturi din această parte a lumii şi aici exista o puternică comunitate greacă, în al cărei teatru (Sylogul elen), se găzduiau actvităţi culturale, spectacole din cele mai diverse.
Documentele de arhivă atestă prezenţa activă a acestei comunităţi în viaţa comercială dar şi în cea culturală a oraşului. Spre exemplu, Societatea Diletanţilor a Syllogului “Elpis” organiza în saloanele sale, o operă de teatru cu titlul “Floarea din Levant”, în seara zilei de 20 decembrie 1924, iar serile de sâmbătă prilejuiau un “Mare bal mascat”, sau seri dansante.Balul anual al Societăţii Doamnelor Elline, din Constanţa, de binefacere, avea loc în seara zilei de sâmbătă 22 decembrie 1923, la rele 9,30, în saloanele Sylogului.
Dar tot aici era şi comunitatea evanghelică germană, care prin bunăvoinţa văduvei cunoscutului fabricant de bere Luther, înfiinţase încă la 1901 o şcoală germană, unde desigur, printre elevi aveam să întâlnim şi italieni, polonezi, evrei şi români. Şi doamnele acestei comunităţi participau la viaţa socială a oraşului, iar tinerii, organizaţi în Societatea Tineretului German, organizau serbări în diferite localuri închiriate. Comunitatea italiană de la Constanţa era formată în cea mai mare parte din pietrari şi zidari (astfel, în 1931 sindicatul zidarilor din Constanţa avea 90% din membri italieni), şi tot ei, în 1938, aveau să înzestreze oraşul cu o frumoasă biserică romano-catolică, Sf. Anton din Padova, ce o înlocuia pe vechea Sf. Iosif. În anul 1932 Statul Italian a cumpărat un imobil în care, după modificările constructive necesare, s-a instalat şcoala italiană Vittorio Emanuelle (imobilul de pe B-dul Mamaia, cunoscut sub numele Casa d’Italia).
Fără a se ridica la importanţa economică din alte părţi ale ţării, evreii din Constanţa, organizaţi în Comunitatea Israelită de rit Occidental, şi Comunitatea Israelită de Rit Spaniol, au ridicat şi ei două lăcaşuri de cult, corespunzând celor două forme religioase şi au participat activ la viaţa oraşului. Astfel, funcţiona o societate a meseriaşilor israeliţi “Ajutorul”, care, de exemplu, la 22 martie 1924 organiza un bal, “în folosul fondului de construire a azilului”; tot pe atunci, Societatea Doamnelor Israelite de rit spaniol obţinea aprobare pentru un “ceai dansant”, iar Asociaţia sportivă “Macabi” urmărea strângerea de fonduri necesare, tot pe calea unei serate dansante.
Dacă ne referim însă la viaţa economică, aceasta era concentrată în mare parte în mâinile membrilor altor comunităţi: cea greacă, de care am amintit şi mai ales cea armeană, cu precădere după primul război mondial. Comunitatea armeană a desfăşurat o bogată activitate culturală şi socială, pe măsura rolului economic important al membrilor săi. Astfel, din documentele de arhivă aflăm că societatea artistică “Erevan”, din Constanţa susţinea o reprezentaţie teatrală în folosul societăţii, cu “piesa “Somnambulul nopţii”, comedie în trei acte pe limba armeană, în seara zilei de 21 aprilie 1925, în sala “Arax” din localitate.” Societatea artistică “Gheivei” prezenta la 3 mai, în aceeaşi sală opereta “Arşin Mal-ola”, în trei acte în limba armeană, iar o altă societate armeană “H.H. Taşnacţutiun” organiza un festival artistic, în ziua de 28 mai 1925. Mai adăugăm şi faptul că secţia Doamnelor, din cadrul Uniunii Culturale “Arax”, cerea tot atunci, autorizaţia pentru “o serbare câmpenească în folosul uniunii, în parcul Tataia”, în ziua de 21 iunie 1925. O asemenea frecvenţă de activităţi social-artistice este greu de realizat astăzi.
La Constanţa erau şi mulţi bulgari, mici comercianţi, meseriaşi dar mai ales grădinari; amintim aici pe Stoian Gardef, care hrănea efectiv oraşul cu zarzavaturile din grădina sa de 10 hectare, de lângă lacul Tăbăcăriei. Pentru susţinerea şcolii bulgare din localitate şi această comunitate organiza diverse manifestări, precum “serata dansantă cu tombolă”, din seara zilei de 1 martie 1924, de la sala “Izvor”, unde se afla şi sediul acelei comunităţi.

Norul de pudră colorată a umplut Piața Unirii cu energie, zâmbete și o explozie de culoare – exact așa cm arată fericirea în mișcare! 😍😍😍

Mulțumim că sunteți parte din povestea The Color Run 🫶

📸 .ro

Din Ținutul Poveștilor ♥️ ©️ @izvoarelesucevei