YinRise

Inca ne cautam “tribul”

Ni se întâmplă lucruri în viață. Unele ne provoacă durere, și durerea e inevitabilă. Durerea are nevoie să fie trăită, văzută, pansată și vindecată. Dar cu suferința, este o altă poveste. Suferința este, de fapt, opțională. Da, da, ai citit bine!

Conștient sau inconștient, rămânem în durere și după ce aceasta a trecut — iar asta e o decizie.

Numai că, în timp ce mintea conștientă spune că ar vrea să se vindece, să lase suferința să se consume, să fie trăită și apoi să să treacă, inconștientul se agață de ea, pentru că aduce cu sine atenția, bunăvoința și compasiunea celorlalți, scuza de care avem nevoie, justificarea, toate fiind beneficii care nu sunt imediat vizibile. Dar sunt acolo. Caroline Myss numește împărtășirea suferinței- "sistemul rapid de conexiune între oameni"

Adevărul este că, în timp, ajungem să investim mult în suferință, pentru că în termeni economici, suferința este mai „profitabilă" decât starea de bine. Poate că așa se explică faptul ca majoritatea conversațiilor se învârt în jurul subiectelor dureroase, știrile sunt majoritatea livrate pe tonul grav al "crizelor". Oamenii rezonează empatic, si reacționează mult mai repede la emoții negative. Asta e și logica algoritmilor. Ura "vinde" mai bine decât bucuria!

Și uite așa, arhetipul Victimei devine puternic. Și alimentează autosabotajul și crează noi tipare și motive de suferință. Aparent, toată lumea caută fericirea și starea de bine, spiritualitatea și liniștea interioară, zen-ul, în timp ce fiecare se agață de propria suferință, evitand deciziile și repetând mantra "Nu pot. Pentru că..."

Și...adevărata libertate este să poți alege să cauți soluția în locul problemelor.