Revista Psyche

Lirica Noeminei Câmpean se înscrie în asperitățile succesive ale contemporaneității. În cel mai recent volum de poeme Ecouri lichide de avocado (Editura pentru artă și literatură, 2025, colecția Arcane, colecție coordonată de Andrei Zbîrnea), destramă ca să refacă un tablou de familie în care alienarea pare singura regulă predominantă: „mi-am omorât toate neamurile le-am croșetat mâinile cu o funie albastră ” (p. 33). Crima ca laitmotiv pentru absolvirea de traume, de absență și de abandon. Tendința de anihilare in crescendo se relevă prin versurile:

„pe mine însămi nu mă pot ucide dar nici nu mă pot izbăvi” (p. 33).

Discursul liric predominant exploziv, senzual, psihanalitic, frust, variază în registrul răbufnirii de nonșalanțe. Texte inconfortabile, dezvăluiri curajoase ale unei voci feminine care demitizează diversele ritualuri de trecere. Rolurile femeii sunt chestionate: rolul de mamă, rolul de soție, rolul de fiică și alte roluri adiacente.

revistapsyche.ro