Angel Center

LEURDA
Leurda este o plantă de pădure, sălbatică. Daca condițiile sunt bune poate crește și în gradină. Leurda crește în păduri, la umbra pomilor sau în semi-umbră. Conține substanțe asemănătoare cu ale usturoiului, cm ar fi: compuși pe baza de sulf (alina), flavonoide, saponine, polizaharide, clorofilă, vit C, minerale ( magneziu, oligoelemente precum fier, iod, sare, mangan). În uz terapeutic se folosesc frunzele și florile.
Leurda are proprietăți antiviale. Leurda s-a folosit în domeniul medicinei alternative timp de secole. Strămoșii noștri au observat cm urșii mâncau leurdă după care se trezeau din hibernare, așa că au presupus că planta ajută la eliminarea toxinelor. Și au avut dreptate. Cercetările farmacologice au dovedit beneficiile acestei plante. O cură de primăvară cu leurdă ( frunze și bulbi) curăță complet corpul de toxine.
Această plantă se folosește în diaree acută și cronică, balonări și colici, viermi intestinali, în insomnii, tulburări cardiace,împiedică înmulțirea multor patogeni: de la bacterii ( ex stfilococi), fungi, până la paraziți. Preparatele pe bază de leurdă ajută în afecțiunile respiratorii (astm), afecțiuni cronice ale plămânilor sau pentru eliminarea mucusului în cazul bronșitei. Ajută la vindecarea bolilor cronice de piele, previne ateriosleroza și întărește memoria.
În bucătărie se folosesc frunzele în salate sau frunzele și bulbii care împreună cu alte legume se prepara în diverse preparate.
Terapeutic se folosește sub forma de tinctură, capsule cu leurdă, ceaiul de leurdă (frunzele tăiate se fierb 5 min, se lasă la infuzat 10 min, se strecoară, se îndulcește cu puțină miere și se bea în cursul unei zile).
Atenție!
Leurda, preparatele de leurdă nu se folosesc în același timp cu produse pe baza de seleniu care împiedică activarea sulfului din leurdă.
Persoanele cu probleme gastrice pot acuza arsuri gastrice la o cantitate/ doza mai mare.
Utilizarea pe termen lung poate cauza interacțiuni cu medicamentele anticuagulante.

VIORELE (TOPORAȘI)
Vioreaua este o plantă erbacee din familia liliaceelor, frumos mirositoare, din al cărei bulb cresc două-trei frunze lunguiețe și o tulpină care poartă flori albastre, roz sau albe. Crește prin livezi, tufișuri, margini de pădure, având și varietăți cultivate pentru mirosul frumos al florilor. Se mai numește și „Floarea Echinocțiului”, pentru că înflorește în timpul echinocțiului de primăvară. Are în compoziția să: carotenoizi, antociani, violarutozina, rezine, alcaloizi, glicozizi, , mucilagii, vitamina C, glucide, saponide, acid salicilic. Are proprietăți: antiseptice, dezinfectante, sedative, emoliente, expectorante, pectorale, antitusive, calmante, sudorifice, purgative, laxative, diuretice, vomitive (rădăcini), cicatrizante, antireumatismale, hipotensive. Viorelele sunt folosite că expectorant și sudorific, în bronșite, ulcer gastric, colite, infecții urinare, dermatoze, rani, ajută la neutralizarea toxinelor din organism şi la eliminarea lor pe cale renală şi intestinală (rădăcinile). Sunt folosite și în cosmetică, pentru parfumul lor frumos mirositor de viorele. Se folosesc sub forma de infuzie, macerat, decoct, creme. Infuzia de flori, cel mai comun dintre preparate, este folosită , în general, pentru a trata bronşita. Ceaiul din rădăcini se administrează împotriva tusei. Maceratul, obţinut din flori uscate de viorele, are proprietăţi expectorante, recomandate în afecţiunile aparatului respirator. Decoctul, în schimb, se foloseşte pentru provocarea vomei, fiind util în intoxicaţii dar şi în indigestii. Crema de viorele, se foloseşte pentru pentru vindecarea cicatricelor. Uleiul de viorele este recomandat în caz de neurodermită. Frunzele se pun pe răni.
Vă recomand să adaugati câteva flori de viorele in apa pe care o beți (apa enzimatică) si in limonada pentru pentru a aduce putină culoare și frumusețe.

Cu toate imperfecțiunile tale, ești perfect. Dacă ești imperfect, ești perfect de imperfect – dar perfecțiunea e acolo.
Osho