Retro IT

A doua persoană omagiată in cadrul "Wall of Fame" la muzeu este Federico Faggin – omul care a pus un computer pe un cip.

Puțini oameni au influențat lumea digitală atât de profund precum Federico Faggin. Fizician și inginer italian, născut în 1941 la Vicenza, Faggin este considerat unul dintre părinții revoluției informatice moderne.

În 1971, la Intel, el a condus proiectarea și realizarea lui Intel 4004, primul microprocesor comercial din lume – un moment care a schimbat pentru totdeauna istoria tehnologiei. Pentru prima dată, puterea de calcul a unui computer a fost concentrată într-un singur cip, deschizând drumul către calculatoarele personale, telefoanele inteligente și întreaga eră digitală de astăzi.

Contribuțiile sale nu s-au oprit aici. Faggin a participat la dezvoltarea procesoarelor Intel 8008 și 8080, a fondat compania Zilog și a creat celebrul procesor Z80, unul dintre cele mai influente cipuri din istoria calculatoarelor. Mai târziu, a cofondat Synaptics, compania care a popularizat touchpad-ul folosit pe milioane de laptopuri.

Astăzi, numele lui Federico Faggin ocupă un loc de onoare în istoria informaticii, alături de marii pionieri care au transformat computerele din mașini uriașe în instrumente accesibile fiecăruia dintre noi.



P.S. Poza cu autograf este o celebră caricatură din acea perioadă, și simbolizează ascensiunea procesorului Z80 și declinul lui Intel 8080. Creat de Federico Faggin după plecarea sa de la Intel, Z80 este reprezentat asediind fortăreața 8080, o metaforă a succesului său comercial și tehnologic.

Am ajuns la 3000 de urmăritori pe această pagină! ❤️

Pentru un muzeu independent dedicat istoriei calculatoarelor, fiecare follow, distribuire, comentariu și vizită înseamnă enorm.

Vă mulțumim tuturor pentru susținere și pentru că ne ajutați să păstrăm vie povestea tehnologiei care a schimbat lumea.

Spre următorii 3000! 🚀

Avem pasionați de șah printre noi? ♟️ Astăzi am inaugurat o nouă nișă în colecție. 😊

Cel mai nou exponat este un Chess Champion Super System III, unul dintre cele mai avansate computere de șah pentru uz personal de la sfârșitul anilor ’70. 🖥️ Lansat în 1979 de Novag și SciSys, sistemul era construit în jurul procesorului MOS 6502 la 2 MHz și dispunea de 8 KB ROM și 1 KB RAM.

Programul de șah a fost dezvoltat de Mike Johnson, cu contribuții din partea lui David Levy pentru biblioteca de deschideri și algoritmii de analiză. La vremea sa, aparatul era considerat un adversar respectabil pentru jucătorii amatori și de club, având o forță estimată în jurul valorii de 1200 Elo. Pentru comparație, titlul de Maestru începe de la aproximativ 2200 Elo, iar Marii Maeștri depășesc de regulă 2500–2700 Elo.

Un episod celebru din istoria sa a avut loc în 1980, când campionul mondial de șah, Anatoly Karpov, a jucat simultan împotriva a 25 de unități Super System III. 😲 Într-una dintre partide, calculatorul a ajuns într-o poziție câștigătoare și avea chiar matul la dispoziție într-o singură mutare, însă nu l-a găsit, permițându-i lui Karpov să întoarcă partida și să câștige. Episodul ilustrează perfect atât progresul impresionant al calculatoarelor din acea perioadă, cât și limitele lor.

Astăzi, Super System III este considerat o piesă importantă în istoria informaticii și a șahului computerizat. 💾 Deși nu era cel mai puternic aparat al epocii, a fost printre primele sisteme gândite ca o platformă extensibilă: utilizatorii puteau adăuga o imprimantă dedicată, module suplimentare și chiar o tablă electronică de șah – facilități extrem de avansate pentru sfârșitul anilor ’70.

O mică bucată de istorie digitală care și-a găsit locul în muzeu. ♟️✨

Ultima poveste din seria fenomenelor paranormale.

După cm unii știți, în primii 7-8 ani colecționam doar procesoare. Eram membru prin tot felul de asociații și grupuri internaționale și cumpăram procesoare din toată lumea. Cel mai ciudat loc de unde am cumpărat a fost Namibia — un procesor HP de server.

În decembrie 2012 am cumpărat de pe un forum, de la un domn din Franța, Pascal (Silice), câteva procesoare care la vremea aia mi se păreau SF-uri (Alpha, Sun). În total vreo 10 procesoare, câteva zeci de euro. Cum era o diferență mare între transport simplu și transport cu tracking, fiind grele, am ales varianta ieftină. A trecut o săptămână, două... nimic. Aveam dovada că au fost trimise, dar fără tracking number, deci ghinion.

Într-o sâmbătă dimineață (d**a vreo lună) mă sună bucuros un prieten:
— Hai până la mine că ți-am cumpărat ceva frumos din piață. N-ai mai văzut așa ceva...

Cum pe mine, dacă vrei să mă omori, mă faci curios, în 10 minute eram în mașină. Ajung la el și văd pe masă, frumos expuse... procesoarele mele din Franța.

Când le-am văzut, direct blue screen.

Îi zic:
— Bă, de unde le ai? Astea sunt procesoarele pe care le aștept din Franța. Luate de pe forum. E cameră ascunsă sau ce?
— N-are cum, poate le confunzi.
— Păi uite, Pascal, cu care am colaborat de multe ori, numeroteaza procesoarele cu etichete galbene de la imprimanta de etichete. Uite aici pe forum: 3, 11...
— Wow.. Da... astea sunt.
— Și de unde le-ai cumpărat?
— De la cineva din piață. Voia 100 de lei pe toate și am zis că sigur le vrei la banii ăștia, că eu n-am mai văzut așa procesoare.
— Îl cunoști?
— Nu. Atunci l-am văzut prima dată.

Long story short, mi-am cumpărat procesoarele de două ori: o dată la preț întreg din Franța și a doua oară la jumătate de preț din Obor. Dar important e că tot la mine au ajuns.

PS La poștă mi-au spus că nu au ce să facă dacă nu există tracking number. Toate scrisorile se goleau din saci pe o masă mare, iar fiecare poștaș își lua ce era pe zona lui. Probabil unul a văzut un plic mai greu, fără tracking, și s-a gândit că dă lovitura.