PSIHO KIT

🌿 Un om care își croiește drumul către natură și către oameni lasă în urmă pași care respectă locurile prin care trece și răspândește gânduri bune, pe care le așterne cu generozitate pentru toți cei dispuși să le primească. 💚

Aceasta este descrierea Adrianei, căreia astăzi îi spunem, cu bucurie și recunoștință: La mulți ani! 🎉

Adriana Gruita, îți dorim cât mai multe amintiri adunate din locuri minunate 🏔️, cât mai multe călătorii care să-ți umple sufletul și nenumărate momente prețioase alături de oameni frumoși. ✨

Izvoarele lasă urme pe unde trec, înverzind totul. Tu, însă, lași urme frumoase în sufletele celor care au bucuria să te cunoască.
Îți mulțumim că ești parte din echipa noastră! 🌸

Echipa

🌿 În perioadele de suprasolicitare, ajungem adesea să trecem cu vederea semnalele subtile prin care corpul și mintea ne indică faptul că resursele noastre se epuizează. Pentru a preveni stresul cronic (burnout-ul) este necesar să descifrăm manifestările timpurii ale epuizării emoționale.

Semnalele de alertă sunt de fapt primele dereglări ale mecanismelor de adaptare. Acestea pot fi:
🔸 Dispariția entuziasmului: O stare de detașare față de activități care înainte îți făceau plăcere. Nu este vorba de lene, ci de o scădere a motivației interioare din cauza stresului prelungit.
🔸 Iritabilitatea „fără motiv”: Reacții disproporționate la stimuli mici. Când sistemul tău nervos este constant suprasolicitat, pragul de toleranță scade, iar creierul procesează situațiile banale drept „amenințări”.
🔸 Ceața mentală: Dificultăți de concentrare și de luare a deciziilor simple. Epuizarea afectează cortexul prefrontal, zona responsabilă cu funcțiile executive. Acest dezechilibru te va face să te simți ineficient(ă).
🔸 Oboseala rezistentă la odihnă: Senzația că te trezești deja obosit(ă), chiar și după un somn lung. Aceasta este o formă de uzură biologică, semn că organismul nu mai reușește să revină la starea de echilibru (homeostazie).
🔸 Detașarea: Tendința de a te izola sau de a răspunde cu răceală în interacțiunile cu colegii sau cu cei dragi, ca o formă de auto-protecție inconștientă.

✍️Exercițiu de reflecție:
Când simți că epuizarea te copleșește în mijlocul zilei, încearcă acești pași de reconectare:
1. Observă: Identifică senzația de epuizare sau gândul dificil care te apasă. Spune-ți: „Iată, simt o tensiune în piept/un gând de copleșire”.
2. Încetinește: Expiră aerul complet din plămâni, apoi inspiră lent. Apasă tălpile ferm în podea și întinde brațele ușor.
3. Conectează-te: Numește 5 lucruri pe care le vezi, 3 sunete pe care le auzi și observă mirosul aerului. Reîntoarce-te în prezent, aici și acum.
4. Acționează: Întreabă-te: „Ce mică acțiune, oricât de nesemnificativă, pot face în următoarele 5 minute care să reflecte grija față de mine?” (ex: să beau un pahar cu apă, să închid o notificare).

🌍 Întâlnirile cu voluntarii devin spații de dialog și învățare, în care aceștia își împărtășesc experiențele, se inspiră reciproc și descoperă noi perspective pentru activitățile derulate cu beneficiarii noștri.

În cadrul unei astfel de întâlniri, colega noastră, Cati Zichil, a prezentat concluziile vizitei sale de studiu desfășurate la Torino, în cadrul proiectului „Parteneriat pentru ocupare 2.0”, realizat de Asociația Civitas și Fundația World Vision România. Discuțiile au vizat exemple de colaborare între organizații și comunități, inițiative de economie și inovare socială, precum și rolul educației și al formării în integrarea profesională.

De asemenea, Cati a fost facilitat atelierul „Reguli, hazard și relații de putere ca învățare afectivă și socială”, inspirat de experiența din proiectul HEAL, desfășurat în Sardinia. Prin activități nonformale, participanții au explorat teme precum încrederea, vulnerabilitatea, comunicarea și sprijinul reciproc.

Provocările și resursele identificate în lucrul cu tinerii au fost transformate într-un joc colectiv de tip „Snakes and Ladders” 🎲, construit pornind de la experiențele reale ale grupului.