Vic-Construct

“𝑇𝑒𝑎𝑡𝑟𝑢𝑙 𝑚𝑖-𝑎 𝑑𝑒𝑣𝑒𝑛𝑖𝑡 𝑎 𝑑𝑜𝑢𝑎 𝑐𝑎𝑠𝑎̆...” ne măturisește 𝐆𝐚𝐛𝐫𝐢𝐞𝐥 𝐓𝐡𝐞𝐨𝐝𝐨𝐫 𝐂𝐫𝐞𝐭̦𝐮, actor colaborator la 𝑻𝒆𝒂𝒕𝒓𝒖𝒍 𝒅𝒆 𝑨𝒓𝒕𝒂̆ 𝑫𝒆𝒗𝒂 și la 𝑻𝒆𝒂𝒕𝒓𝒖𝒍 𝒅𝒆 𝑩𝒖𝒛𝒖𝒏𝒂𝒓 din Galați. Ne bucurăm să-l avem ca membru în 𝑷𝒂𝒏𝒅𝒆𝒎𝒊𝒄 𝑨𝒄𝒕 pe acest tânăr și spontan actor, în vârstă de 27 ani, mereu dornic de a lăsa prejudecățile la o parte:

“𝑃𝑟𝑖𝑛 𝑎𝑐𝑡𝑜𝑟𝑖𝑒 𝑎𝑚 𝑑𝑒𝑠𝑐𝑜𝑝𝑒𝑟𝑖𝑡 𝑝𝑢𝑡𝑒𝑟𝑒𝑎 𝑑𝑒 𝑎 𝑡𝑒 𝑒𝑥𝑝𝑟𝑖𝑚𝑎 𝑓𝑎̆𝑟𝑎̆ 𝑎 𝑓𝑖 𝑗𝑢𝑑𝑒𝑐𝑎𝑡. 𝑆𝑖𝑛𝑐𝑒𝑟 𝑠𝑎̆ 𝑣𝑎̆ 𝑠𝑝𝑢𝑛...𝑛𝑖𝑐𝑖 𝑛𝑢 𝑠̦𝑡𝑖𝑢 𝑐𝑎̂𝑛𝑑 𝑎 𝑡𝑟𝑒𝑐𝑢𝑡 𝑡𝑖𝑚𝑝𝑢𝑙 𝑎𝑡𝑎̂𝑡 𝑑𝑒 𝑟𝑒𝑝𝑒𝑑𝑒 𝑠̦𝑖 𝑎𝑚 𝑑𝑒𝑣𝑒𝑛𝑖𝑡 𝑜𝑚𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑝𝑒 𝑠𝑐𝑒𝑛𝑎̆, 𝑎𝑐𝑡𝑜𝑟𝑢𝑙. 𝑃𝑟𝑖𝑣𝑖𝑛𝑑 𝑖̂𝑛 𝑢𝑟𝑚𝑎̆, 𝑖̂𝑙 𝑣𝑎̆𝑑 𝑝𝑒 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑙𝑢𝑙 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑖̂𝑛𝑐𝑒𝑟𝑐𝑎 𝑠𝑎̆ 𝑓𝑎𝑐𝑎̆ 𝑠𝑘𝑒𝑡𝑐ℎ-𝑢𝑟𝑖 𝑖̂𝑛 𝑠̦𝑐𝑜𝑎𝑙𝑎 𝑔𝑒𝑛𝑒𝑟𝑎𝑙𝑎̆, 𝑖̂𝑛𝑐𝑎̂𝑡 𝑠𝑎̆ 𝑎𝑚𝑢𝑧𝑒 𝑐𝑜𝑙𝑒𝑔𝑖𝑖 𝑠̦𝑖 𝑝𝑟𝑖𝑒𝑡𝑒𝑛𝑖𝑖. 𝐸𝑢 𝑠̦𝑡𝑖𝑎𝑚 𝑐𝑎̆ 𝑢𝑛𝑒𝑜𝑟𝑖 𝑛𝑢 𝑒𝑟𝑎𝑢 𝑐𝑒𝑙𝑒 𝑚𝑎𝑖 𝑟𝑒𝑢𝑠̦𝑖𝑡𝑒, 𝑑𝑎𝑟 𝑝𝑟𝑜𝑓𝑒𝑠𝑜𝑟𝑖𝑖 𝑚𝑎̆ 𝑖̂𝑛𝑐𝑢𝑟𝑎𝑗𝑎𝑢 𝑠𝑎̆ 𝑑𝑎𝑢 𝑙𝑎 𝑎𝑐𝑡𝑜𝑟𝑖𝑒, 𝑧𝑖𝑐𝑎̂𝑛𝑑𝑢-𝑚𝑖 𝑐𝑎̆ 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑎𝑚𝑢𝑧𝑎𝑛𝑡. 𝐶𝑢𝑚𝑣𝑎 𝑚𝑖 𝑠-𝑎𝑢 𝑖𝑚𝑝𝑟𝑖𝑚𝑎𝑡 𝑡𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑎𝑐𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑖𝑚𝑎𝑔𝑖𝑛𝑖, 𝑖𝑎𝑟 𝑣𝑖𝑖𝑡𝑜𝑟𝑢𝑙 𝑎𝑑𝑢𝑙𝑡 𝑎𝑣𝑒𝑎 𝑠𝑎̆ 𝑎𝑙𝑒𝑎𝑔𝑎̆ 𝑖̂𝑛 𝑐𝑒𝑙𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝑢𝑟𝑚𝑎̆ 𝑠𝑎̆ 𝑢𝑟𝑚𝑒𝑧𝑒 𝙁𝙖𝙘𝙪𝙡𝙩𝙖𝙩𝙚𝙖 𝙙𝙚 𝘼𝙧𝙩𝙚 din 𝙂𝙖𝙡𝙖𝙩̦𝙞 𝑠̦𝑖 𝘢𝘴𝘵𝘧𝘦𝘭 𝑎𝑚 𝑑𝑒𝑣𝑒𝑛𝑖𝑡 𝑎𝑏𝑠𝑜𝑙𝑣𝑒𝑛𝑡 𝑙𝑎 𝑐𝑙𝑎𝑠𝑎 𝑑𝑙𝑢𝑖 𝘱𝘳𝘰𝘧𝘦𝘴𝘰𝘳 𝐹𝑙𝑜𝑟𝑖𝑛 𝑇𝑜𝑚𝑎.
𝐵𝑢𝑐𝑢𝑟𝑖𝑎 𝑚𝑒𝑎 𝑣𝑖𝑛𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝑓𝑎𝑝𝑡𝑢𝑙 𝑐𝑎̆ 𝑎𝑚 𝑟𝑒𝑢𝑠̦𝑖𝑡 𝑠𝑎̆ 𝑖𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑖̂𝑛 𝑎𝑐𝑒𝑠𝑡 𝑢𝑛𝑖𝑣𝑒𝑟𝑠 𝑎𝑙 𝑡𝑒𝑎𝑡𝑟𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑚𝑎̆ 𝑚𝑒𝑛𝑡̦𝑖𝑛𝑒 𝑣𝑖𝑢 𝑖̂𝑛 𝑒𝑥𝑡𝑒𝑟𝑖𝑜𝑟, 𝑑𝑎𝑟 𝑚𝑎𝑖 𝑎𝑙𝑒𝑠 𝑝𝑒 𝑖𝑛𝑡𝑒𝑟𝑖𝑜𝑟. 𝑆𝑖𝑚𝑡 𝑐𝑎̆ 𝑎𝑙𝑡𝑐𝑒𝑣𝑎 𝑛𝑢 𝑎𝑠̦ 𝑠̦𝑡𝑖 𝑚𝑎𝑖 𝑏𝑖𝑛𝑒 𝑠𝑎̆ 𝑓𝑎𝑐 𝑠̦𝑖 𝑐𝑎̆ 𝑑𝑎𝑐𝑎̆ 𝑚𝑖 𝑠-𝑎𝑟 𝑙𝑢𝑎 𝑎𝑐𝑒𝑎𝑠𝑡𝑎̆ 𝑏𝑢𝑐𝑢𝑟𝑖𝑒, 𝑚-𝑎𝑟 𝑐𝑢𝑝𝑟𝑖𝑛𝑑𝑒 𝑡𝑟𝑖𝑠𝑡𝑒𝑡̦𝑒𝑎 𝑠̦𝑖 𝑛𝑒𝑙𝑖𝑛𝑖𝑠̦𝑡𝑒𝑎.”

Hai să o cunoaștem un pic pe Irinuța😍🤗

Începem săptămâna cu mai puține restricții, așadar renunțăm la măști și facem cunoștință cu actorii trupei 𝙋𝙖𝙣𝙙𝙚𝙢𝙞𝙘 𝘼𝙘𝙩. 🎭

Astăzi v-o prezentăm pe cea mai tânără membră a trupei: 𝐈𝐫𝐢𝐧𝐚 𝐌𝐚𝐧𝐨𝐥𝐢. Născută într-un orășel de peste Prut, a ajuns pe meleagurile Moldovei noastre, în Galați, unde a și absolvit Facultatea de Arte, specializarea “ Teatru și Artele Spectacolului”, clasa dlui Radu Horghidan. Energică și visătoare, actrița în vârstă de doar 23 de ani, a câștigat premii încă de pe băncile facultății, în cadrul festivalelor studențești de la Galați și Ploiești, cu mențiunea 𝑷𝒓𝒆𝒎𝒊𝒖 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒄𝒆𝒂 𝒎𝒂𝒊 𝒃𝒖𝒏𝒂̆ 𝒂𝒄𝒕𝒓𝒊𝒕̦𝒂̆. Ne lasă mai jos câteva rânduri pentru a o cunoaște mai bine.😊

“𝑀𝑖-𝑎 𝑝𝑙𝑎̆𝑐𝑢𝑡 𝑚𝑒𝑟𝑒𝑢 𝑠𝑎̆ 𝑓𝑎𝑐 𝑜𝑎𝑚𝑒𝑛𝑖𝑖 𝑠𝑎̆ 𝑟𝑎̂𝑑𝑎̆. 𝐼̂𝑛𝑐𝑎̆ 𝑑𝑖𝑛 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑙𝑎̆𝑟𝑖𝑒, 𝑣𝑒𝑑𝑒𝑎𝑚 𝑓𝑖𝑙𝑚𝑒 𝑐𝑢 𝑬𝒅𝒅𝒊𝒆 𝑴𝒖𝒓𝒑𝒉𝒚 𝑠̦𝑖 𝑖̂𝑚𝑖 𝑠𝑝𝑢𝑛𝑒𝑎𝑚 𝑐𝑎̆ 𝑖̂𝑛𝑡𝑟-𝑜 𝑧𝑖, 𝑛𝑢 𝑑𝑜𝑎𝑟 𝑐𝑒𝑖 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑚𝑎̆ 𝑖̂𝑛𝑐𝑜𝑛𝑗𝑜𝑎𝑟𝑎̆ 𝑣𝑜𝑟 𝑟𝑎̂𝑑𝑒 𝑙𝑎 𝑔𝑙𝑢𝑚𝑒𝑙𝑒 𝑚𝑒𝑙𝑒, 𝑐𝑖 𝑜 𝑙𝑢𝑚𝑒 𝑖̂𝑛𝑡𝑟𝑒𝑎𝑔𝑎̆, 𝑢𝑟𝑚𝑎̆𝑟𝑖𝑛𝑑𝑢-𝑚𝑎̆ 𝑙𝑎 𝑇𝑉. 𝑈𝑛𝑑𝑒𝑣𝑎 𝑝𝑒 𝑙𝑎 16 𝑎𝑛𝑖 𝑎𝑚 𝑣𝑖𝑧𝑖𝑜𝑛𝑎𝑡 𝑢𝑛 𝑠𝑝𝑒𝑐𝑡𝑎𝑐𝑜𝑙 𝑙𝑎 𝑡𝑒𝑎𝑡𝑟𝑢 𝑠̦𝑖 𝑐𝑎̂𝑛𝑑 𝑠-𝑎 𝑡𝑒𝑟𝑚𝑖𝑛𝑎𝑡 𝑠̦𝑖 𝑎𝑢 𝑣𝑒𝑛𝑖𝑡 𝑟𝑜𝑝𝑜𝑡𝑒𝑙𝑒 𝑑𝑒 𝑎𝑝𝑙𝑎𝑢𝑧𝑒, 𝑒𝑢 𝑝𝑙𝑎̂𝑛𝑔𝑒𝑎𝑚 𝑖̂𝑛 ℎ𝑜ℎ𝑜𝑡𝑒, 𝑑𝑒𝑠̦𝑖 𝑣𝑎̆𝑧𝑢𝑠𝑒𝑚 𝑜 𝑐𝑜𝑚𝑒𝑑𝑖𝑒. 𝘝𝘦𝘥𝘦𝘢𝘮 𝘢𝘤𝘵𝘰𝘳𝘪𝘪 𝑐𝑎 𝑝𝑒 𝑛𝑖𝑠̦𝑡𝑒 𝑧𝑒𝑖 𝑠̦𝑖 𝑎𝑡𝑢𝑛𝑐𝑖 𝑖̂𝑛 𝑡𝑖𝑚𝑝 𝑐𝑒 𝑝𝑎𝑙𝑚𝑒𝑙𝑒 𝑚𝑒𝑙𝑒 𝑎𝑝𝑙𝑎𝑢𝑑𝑎𝑢 , 𝑚𝑖-𝑎𝑚 𝑑𝑎𝑡 𝑠𝑒𝑎𝑚𝑎 𝑐𝑎̆ 𝑎𝑐𝑜𝑙𝑜 𝑣𝑟𝑒𝑎𝑢 𝑠𝑎̆ 𝑎𝑗𝑢𝑛𝑔: 𝑝𝑒 𝑠𝑐𝑒𝑛𝑎̆, 𝑠𝑎̆ 𝑎𝑑𝑢𝑐 𝑠̦𝑖 𝑒𝑢 𝑧𝑎̂𝑚𝑏𝑒𝑡𝑒 𝑝𝑒 𝑐ℎ𝑖𝑝𝑢𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑜𝑎𝑚𝑒𝑛𝑖𝑙𝑜𝑟.
𝐼̂𝑛𝑐𝑢𝑟𝑎𝑗𝑎𝑡𝑎̆ 𝑓𝑖𝑖𝑛𝑑 𝑑𝑒 𝑓𝑎𝑚𝑖𝑙𝑖𝑒 𝑠̦𝑖 𝑝𝑟𝑖𝑒𝑡𝑒𝑛𝑖, 𝑎𝑚 𝑑𝑎𝑡 𝑙𝑎 𝑎𝑐𝑡𝑜𝑟𝑖𝑒. 𝑀𝑖-𝑎𝑚 𝑎𝑠𝑢𝑚𝑎𝑡 𝑔𝑟𝑒𝑢𝑡𝑎̆𝑡̦𝑖𝑙𝑒 𝑓𝑖𝑛𝑎𝑛𝑐𝑖𝑎𝑟𝑒 𝑝𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑙𝑒-𝑎𝑠̦ 𝑝𝑢𝑡𝑒𝑎 𝑖̂𝑛𝑡𝑎̂𝑚𝑝𝑖𝑛𝑎 𝑖̂𝑛𝑐𝑎̆ 𝑖̂𝑛𝑎𝑖𝑛𝑡𝑒 𝑑𝑒 𝑎 𝑑𝑎 𝑙𝑎 𝑓𝑎𝑐𝑢𝑙𝑡𝑎𝑡𝑒, 𝑠̦𝑖 𝑚𝑒𝑟𝑒𝑢 𝑚𝑖-𝑎𝑚 𝑧𝑖𝑠 𝑐𝑎̆ 𝑣𝑜𝑖 𝑐𝑎̆𝑢𝑡𝑎 𝑠𝑎̆ 𝑓𝑎𝑐 𝑚𝑒𝑠𝑒𝑟𝑖𝑎 𝑎𝑠𝑡𝑎 𝑛𝑢 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑏𝑎𝑛𝑖, 𝑐𝑖 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑠𝑢𝑓𝑙𝑒𝑡, 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑎𝑙 𝑚𝑒𝑢 𝑠𝑢𝑓𝑙𝑒𝑡 𝑠̦𝑖 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑎𝑙 𝑝𝑢𝑏𝑙𝑖𝑐𝑢𝑙𝑢𝑖.”

-Tu de ce închizi ochii când bei ?
-Ehhhh
Ca să nu văd cât de mult beau 😱😅
-Da de ce îți place să Zâmbești ?
-Da nu zâmbesc eu
Zâmbește vinu’ din mine 🤭